Părinți care își jignesc copiii sunt acei părinți care-și varsă furia asupra copiilor în momentele tensionate. De ce este greșit ca părinții să-și jignească copiii?
Binecunoscuta Convenție a ONU privind drepturile copilului și adolescentului, care a intrat în vigoare în 1990, consacră protecția copiilor la nivel internațional, fără distincție între rasă, sex, limbă sau religie. Prin urmare, comportamentul bazat pe insultă sau hărțuire este considerat un abuz chiar dacă este destul de comun sau nu i se acordă importanța corectă.
Părinți care își jignesc copiii. De ce o fac?
Un copil crescut prin pedeapsă, critici, insulte și lipsă de empatie va fi un adolescent care se va simți inconfortabil și un adult cu dificultăți grave de comportament. Stima lui de sine va fi inevitabil compromisă de judecata exprimată violent împotriva lui. A fi mereu cum vrea părintele, îi pune pe copii în dificultate. Umilința este o parte a frustrării adulților, prin faptul că nu pot tolera un comportament plin de viață, capriciile, modul în care sunt copiii.
Agresiune și furie la copii
„Profesorul mi-a spus că la școală ești neatent, că ești agitat!”, „Nu meriți nimic!”, „Ești cu adevărat prost!” sunt câteva dintre vorbele spuse copiilor de către părinți. Aceștia sunt puși în situația de a nu putea gestiona frustrările și stresul legate de situațiile de zi cu zi și de creșterea copiilor, care apar inevitabil. Astfel, găsesc ca modalitate de a se descărca chiar prind intermediul propriului copil. Consecința psihologică este depresia, anxietatea, comportamentul violent, judecata și jignirea celorlalți, furia, descurajarea, dificultatea de a se comporta că niște părinți. Copilul nu se va simți niciodată acceptat nici de familia sa, principalul punct de referință, nici de alții. Și își va manifesta agresivitatea sau pasivitatea pe baza caracterului său. Dar și în fața diferitelor situații.
Un părinte incapabil să simtă empatie pentru copiii lui dovedește că nu are competență educațională. Acțiunea intențiilor educaționale din partea instituțiilor (școală, profesori, centre educaționale) este importantă, de asemenea, în relația cu adulții. În încercarea de a-i face să înțeleagă că umilința produce suferință. Și că metodele s-au schimbat.
Dar cum să nu-și mai jignească părinții copiii?
Folosirea unui ton diferit în comunicare ar putea deschide canalul emoțional. Părinții ar putea primi astfel răspunsuri diferite de la copii. O discuție mai calmă și plină de iubire favorizează acceptarea, adică celălalt se simte auzit, important și mulțumit. Violența, judecata și umilirea stimulează frica și față de cei care implementează astfel de comportamente. De aceea, este important să existe încredere atât în cazul părinților, cât și în cel al copiilor. Pentru a putea distinge comportamentele greșite de cele care provoacă frustrări.
Capacitatea copiilor de a deveni oameni diferiți și de a crește cu resurse și ambiții diferite față de cei care nu au primit atenție, dragoste și înțelegere, ci doar rigiditate. A ajuta și a stimula un copil să dobândească abilități și libertate de exprimare sunt, de fapt, pentru părinți o oportunitate de a scoate tot ceea ce este mai bun. Și de a reacționa constructiv la situațiile dificile care apar.
