Spaghete cu mentă și brânză de oaie, decorate cu fâșii de dovleac prăjit. Deliciu pentru orice zi din an. Crede-ne: nu vei regreta!
Pregătire: 20 minute
Fierbere: 25 minute
Porții: 4 persoane
Nivel de pregătire: Ușor
Ai nevoie pentru spaghete cu mentă de:
- 300 g spaghete
- 250 g pulpă de dovleac, gata pregătită
- 100 g brânză de oaie (preferabil Pecorino Romano)
- 3 fire de mentă
- 3-4 fire de pătrunjel
- ulei de arahide
- sare și piper alb
Pregătești așa:
- Tai bucata de dovleac în felii subțiri, de circa 1,5 cm lățime. Pui într-o cratiță ulei de arahide din abundență și lași să se înfierbânte. Adaugi feliile de dovleac, fără să pui prea multe într-o serie. Le lași până sunt rumene și crocante. Le scoți și le pui pe hârtie absobantă, pentru a-și lăsa surplusul de ulei, apoi le presari cu un praf de sare.
- Între timp, pui spaghetele la fiert, în cantitate mare de apă și cu un praf de sare. Cureți menta și pătrunjelul și toci frunzele împreună. Le pui apoi într-o oală, adaugi brânza și le amesteci, adăugând 2-3 linguri de apă fierbinte de la paste.
- Scurgi spaghetele fierte al dente, păstrând puțină apă de la fierbere. Le transferi în oala cu brânză, amestecând și adăugând treptat din apa păstrată de la fiertul pastelor, pentru a le face mai moi.
- Le împarți în 4 farfurii și, cu ajutorul unei furculițe, modelezi cuiburi, răsucind furculița. Deasupra pui fâșiile de dovleac prăjit, iar în momentul servirii, presari din abundență piper alb.
Știai că…
Originea dovleacului este destul de controversată?
Se spune că această legumă era cunoscută și cultivată în diferite soiuri, de pe vremea celor mai vechi civilizații, inclusiv de egipteni, romani, arabi și greci. Aceștia, probabil că importau dovleacul din Asia de Sud, în special din India. Cultivarea dovleacului nu se făcea doar în scopuri alimentare. Se spune că vechii romani au golit la un moment dat pulpa unui dovleac, iar dovleacul l-au uscat și folosit ca un recipient în care să țină sare, lapte sau cereale. Ba mai mult, au folosit dovleacul pe post de boluri, linguri, și cel mai creativ dintre ei l-a transformat chiar într-un instrument muzical, maracas din America de Sud.
Dovleacul a fost cunoscut de europeni, doar după cucerirea Americii, când Cristofor Columb a adus în Italia mai multe soiuri de dovleac: alungite sau rotunde, mari sau mici, în culori ca: verde, galben, roșu sau cu dungi. La început, dovleacul a fost folosit pentru a hrăni populația din mediul rural, dar cu timpul, aceștia au învățat să gătească și rețete mai complexe pe bază de dovleac. Mai târziu, dovleacul a fost apreciat chiar și de bogătașii vremurilor. Astăzi, dovleacul este folosit la foarte multe preparate: supe, ciorbe, piureuri, creme, înghețate, paste, garnituri etc.
