Tată… A deveni tată: este o experiență totală, pe viață, dar momentul nu aduce totodată și pregătirea (fizică și mentală) unei maternități. Partenerul trebuie să fie „susținut“. Iată câteva sfaturi!
A deveni tată…
…este un pas important în viața unui bărbat, care se confruntă cu noul său statut de tată, fără a se ocupa de lunile pregătitoare (fizice și psihologice) care caracterizează gestația viitoarei mame. Acesta este motivul pentru care viitoarea mamă adaugă pe lângă sarcina ei și altele gospodărești și sarcina de a-și ajuta partenerul în această tranziție de la partener de viață (soț) la tată. Ea îl îndrumă și îl sprijină să înceapă cât mai bine (și mai ales împreună) noua lor aventură în calitate de părinți.
A deveni tată… există o vârstă potrivită?
A deveni tată… conform unui studiu recent, perioada potrivită este de la 35 la 49 de ani.
Ca și în cazul maternității, nici paternitatea nu corespunde unei vârste ideale. Mikko Myrskylä de la Școala de Economie din Londra și de Rachel Margolis de la Universitatea de Vest din Canada, au monitorizat comportamentul cuplurilor de diferite vârste care așteptau sosirea pe lume a primului lor copil.
Rezultatul studiului: cea mai bună vârstă de a deveni tată este între 35 și 49 de ani – explică oamenii de știință. „Cei care fac copii între 23 și 34 de ani, își reduc entuziasmul la un an sau doi ani după ce se naște copilul. În timp ce, cei între 18 și 22 de ani, care au copil, în schimb, văd că fericirea lor se diminuează de îndată ce devin părinți”.
A deveni tată… este mai bine mai târziu?
În afară de indicarea vârstei celei mai potrivite, studiul s-a concentrat asupra cauzelor care fac din cei 14 ani de viață recomandați, anii cei mai potriviți pentru părinți (în intervalul 35-49 de ani, amintit mai sus). Studiul răspunde, în esență, la întrebări despre schimbări concrete în viața noilor părinți. În plus, față de bucuria și senzația de plinătate, experții au explicat că rolul de tată aduce cu el noi responsabilități. Rolul poate fi îndeplinit mai rapid și cu succes dacă există un nivel superior de educație și o situație profesională mai stabilă. Acest lucru se întâmplă de regulă, în intervalul de ani amintit.
Ceasul biologic al tatălui
Erau vremuri în care știai după o simplă privire cine este tatăl și cine este bunicul copilului din parc. Azi, riști să greșești. Poți vedea un bărbat de 35 de ani și să crezi că e fratele sau prietenul băiatului cu care a venit însoțit la film. Constați apoi că e chiar băiatul lui, asta pentru că el a devenit tată la o vârstă foarte mică. De asemenea, poți vedea un bărbat la 50 de ani, grizonant sau vopsit și să zici: Wow, ce bunic cool! Asta până să afli că de fapt e tatăl copilului. Există de asemenea cazuri în care un bărbat de 50 de ani poate fi și tatăl unui adolescent și atunci considerăm că e tată tânăr. Totodată, acesta poate avea un al doilea fiu, de 4 ani. Poate chiar cu aceeași mamă ca a primului (în cazul în care pe primul l-au conceput foarte devreme) sau cu a doua soție.
Și totuși, în cele mai multe cazuri, mame foarte tinere poți întâlni foarte des, pe când tați foarte tineri, mai rar. Până la urmă, ajungem tot la vorba conform căreia, vârsta mamei contează, căci tatăl poate fi și mai în vârstă. Oare să fie chiar așa?
În Italia, de exemplu, vârsta medie la care bărbații devin tați este în prezent de aproximativ 35 de ani. Unii spun că este în regulă. Practic când vine vorba de părinți și copii, mulți consideră dragostea primul și singurul etalon. Totuși, cercetările științifice demonstrează că ceasul biologic există și pentru bărbați. Iar dacă este ignorat, ar putea duce chiar la generații de copii mai puțin străluciți.
Între teorie și practică există mereu o diferență. În practică, ce mai mulți bărbați devin părinți când nu mai sunt chiar foarte tineri. Uneori chiar după 50 de ani. Ce consecințe pot avea paternitățile târzii asupra copiilor?
Iată mărturiile unor părinți și copii din Italia care au trăit această experiență.
„Tatăl meu avea 51 de ani când m-am născut, iar mama mea 26. Când aud comentarii de genul «Trebuie să ne gândim la copil», vreau mereu să răspund că nu este un defect să ai un tată mai în vârstă decât alții. Nu m-am simțit niciodată diferit din acest motiv! M-am simțit mereu aproape de tatăl meu și am fost mereu mândru de dragostea care îmi unește părinții. Astăzi, tatăl meu este un super-bunic care se îngrijește foarte mult de cei doi nepoți ai lui. „, povestește Cédric, de 27 de ani.
„Un om poate avea copii pe viață, dar acesta este un motiv valid pentru a face acest lucru la orice vârstă? Am refuzat să mai fac un copil după vârsta de 50 de ani. A fost greu pentru noua mea parteneră, dar mi-a înțeles poziția. Există o vârstă socială până la care să devii tată. Și atunci este dificil pentru un copil să se confrunte cu vârsta înaintată a părinților. „Marc, 52 de ani.
„Tatăl meu avea 70 de ani când m-am născut. Mama mea, cu douăzeci și cinci de ani mai mică. Când eram copil, prietenii mei m-au întrebat: «Este tatăl tău sau bunicul tău?». Am răspuns: « El este tatăl meu, este sculptor». Dar trebuie să recunoaștem că, cu înălțimea de 1,97 m, barba sa albă, puterea herculeană și carisma lui incredibilă, el nu era cu siguranță un tată ca și ceilalți de vârsta lui! Personalitatea sa puternică a depășit cumva vârsta lui. Nu l-am văzut niciodată ca pe un tată bătrân. Din păcate, el a murit acum doi ani și cred că nu am profitat destul de mult de el. „, spune Rose, în vârstă de 17 ani.
A deveni tată… Mai devreme, mai târziu sau oricând?
Conform unui studiu realizat de cercetători de la Columbia University pe un eșantion de 90.000 de nașteri, cu cât vârsta tatălui este mai înaintată, cu atât șansele de avort sunt mai mari, chiar dacă mama e tânără și sănatoasă și nu are alți factori de risc.
Bărbațiii produc lichid seminal pe tot parcursul vieții, de unde și mitul că vârsta bărbatului nu contează absolut deloc. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânesc, nivelul testosteronului scade, la fel și nivelul spermei. Riscul de a face copii cu probleme genetice este mult mai mare. Prin urmare, deși e adevărat că bărbații produc lichid seminal pe tot parcursul vieții, totuși calitatea lui se reduce odată cu înaintarea în vârstă.
