Mulți cred că un părinte cu o atitudine pozitivă nu poate impune disciplina. Țipatul la copil este frecvent considerat unul dintre instrumentele cu ajutorul cărora aceasta poate fi obținută mai rapid.
Psihologii sunt de părere că țipatul la copil nu îl face pe părinte mai autoritar. Dimpotrivă. Îl face să arate că a pierdut controlul asupra copilului și să fie mai slab. Este răspunsul unei persoane care nu știe ce altceva să facă. Totuși, să nu facem confuzie între țipat și folosirea unui ton ferm.
Toți o cam facem
Chiar și părinții care în teorie știu că această metodă nu funcționează, tot o mai folosesc din când în când. Inclusiv eu. De ce? Pentru că și noi, părinții, suntem oameni. Și uneori ne mai scapă nervii. Ideal este să putem avea momentul acela de luciditate, înainte de a țipa la copil, în care să ne întrebăm dacă e o decizie bună și dacă folosește la ceva. Dându-ne singuri două răspunsuri negative, există șansa de a renunța să mai țipăm. Și iar este nevoie de o precizare. Nu vorbim despre țipatul care va atenționa copilul care vrea să traverseze strada că vine o mașină. Vorbim despre țipatul ca formă de corecție, după ce vedem că strigătul inițial nu a funcționat: ”Treci la masă!”, ”Pune jucăriile la loc în coș!”, ”Nu îți mai trage fratele de păr!”
Țipatul la copil
Un studiu realizat în 2014 a demonstrat că țipatul la copil are rezultate similare pedepselor fizice: niveluri crescute de anxietate, stres și depresie, precum și apariția unor probleme comportamentale. Niciun părinte nu dorește așa ceva pentru copilul lui. Și poate că explicând ce efecte pot avea țipetele asupra copilului, de mâine nu vei mai țipa la el.
Exacerbarea problemelor de comportament
Tu crezi că țipând la copil rezolvi problema cu care te confrunți în acel moment, că îl disciplinezi și că pe viitor ea nu se va mai repeta. Cercetările au demonstrat că, dimpotrivă, efectul negativ este pe termen lung și că problemele de comportament se vor înrăutăți. Ceea ce înseamnă că tu ar trebui să țipi și mai mult încercând să corectezi. Iată un cerc vicios, fără ieșire…
Influență negativă asupra dezvoltării creierului
Tehnicile dure de educație schimbă literalmente modul în care se dezvoltă creierul copilului. Asta pentru că oamenii, în general, procesează informațiile și evenimentele negative mai repede și mai bine decât pe cele pozitive. În cadrul unui studiu au fost comparate scanări ale creierelor a două categorii de persoane. Ale celor care au fost abuzate verbal în copilărie cu ale celor care nu au fost victimele acestui tip de violență. Diferențele fizice dintre părțile de creier responsabile de prelucrarea sunetelor și a limbajului au fost notabile.
Probleme psihologice profunde la vârsta adultă
Pe lângă faptul că cei mici se simt speriați, înfricoșați, răniți și triști atunci când părinții țipă la ei, abuzul verbal poate provoca, la maturitate, profunde probleme psihologice. Între ele, cele mai grave fiind depresia și anxietatea. Ambele pot duce la agravarea comportamentului și pot chiar să se dezvolte în acțiuni autodistructive, cum ar fi consumul de droguri sau creșterea activității sexuale riscante.
Efecte asupra sănătății fizice
Experiențele din copilărie au o influență de care nici nu ne putem da seama. Cercetările au demonstrat că a crește într-un mediu stresant poate avea efecte asupra sănătății fizice. Un studiu relativ recent a constatat o legătură între experiențele negative din copilărie – inclusiv abuzul verbal – și prezența unor afecțiuni cronice dureroase. Între acestea migrenele, probleme ale spatelui și gâtului și artrită.
Cere ajutor de dragul lui
Nu este niciodată prea târziu să schimbi comportamentul parental ori să înveți tehnici noi. Dacă știi că îți pierzi cumpătul cu ușurință și ai obiceiul de a țipa, cere ajutor de la un specialist. O faci mai mult pentru copilul tău decât pentru tine!
