Nu toți părinții sunt psihologi. Așa că nu toți părinții știu ce mecanisme sunt în mintea unui copil. Există o mulțime de expresii folosite de părinți care le dăunează copiilor, știai? Dacă nu, afli acum.
Pe noi, părinții, ne mai ia gura și pe dinainte. Suntem atât de obosiți și stresați încât uneori mai vorbim și fără să gândim bine ce spunem. Evident că greșim, mai ales când ne adresăm copiilor. Greșim și cu știință, și fără. De aceea este de preferat să știm expresii folosite de părinți care le dăunează copiilor și să le evităm.
Expresii folosite de părinți care le dăunează copiilor
Facem precizarea că cele ce urmează reprezintă doar o mică parte dintre ele. Expresiile care ar trebui evitate în dialogul cu copilul sunt mai multe, noi ne vom concentra doar asupra celor mai importante și cu cel mai mare impact asupra copilului.
„Nu e bine cum faci tu, lasă-mă să-ți arăt!”
Este tentant să dorești să-ți ajuti copilul, dar el are nevoie de timp pentru a învăța de unul singur. Dacă de fiecare data vei prelua tu frâiele automat, asta nu îl va ajuta să învețe. Mesajul pe care i-l transmiți este „Tu nu poți, doar adulții pot face asta.” Ceea ce funcționează împotriva construirii încrederii copilului în sine.
„Ce nu-i în regulă cu tine?”
Această frază nu deranjează atunci când tonul tău este plin de compasiune. Dar dacă este unul de supărare și enervare, pot apărea unele probleme. Când un adult de încredere – de care copilul este dependent – sugerează că ceva nu este în regulă cu copilul, acesta va internaliza acest lucru și îl va crede. Se va întreba și el cu ce este în neregulă și nu va putea găsi răspunsul. Concluzia celui mic? „Nu sunt suficient de bun” sau „Sunt un prost”. Mesajele interiorizate sunt devastatoare, iar efectul lor poate dura toată viața, chiar și la cei care vor face psihoterapie.
„Tu nu o să fii niciodată altfel”
În general, ar trebui să eviți folosirea cuvintelor „mereu” și „niciodată” atunci când vorbești cu cel mic. De ce? Pentru că ele îl pot face să se simtă lipsit de speranță. Expresii ca aceasta plasează copilul într-un negativism care îi va sugera că este incapabil să evolueze.
”Numai practica te va face să fii bun”
Nu vrei să îți descurajezi copilul să „muncească” din greu, dar repetându-i acest lucru îl poate face să simtă multă presiune. În plus, transmite mesajul că, dacă greșește, nu a „muncit” suficient de mult. Și să se întrebe ce e cu el pentru că, deși se străduiește, nu a ajuns să fie cel mai bun.
„Stai liniștit, totul este în regulă”
Când copilul este supărat, nu te grăbi să îl asiguri că totul este în ordine. Mai întâi asigură-te că sentimentele lui sunt justificate. Copilul plânge pentru că, pentru el nu-i în regulă. Treaba ta este să-l ajuți să înțeleagă și să se descurce cu emoțiile sale, nu să le reducă. Încearcă să-i oferi o îmbrățișare și să recunoaști ce simte spunând ceva de genul: „A fost o sperietură zdravănă”.
„Poți fi orice îți dorești să fii”
Toți părinții visează obiective înalte pentru copiii lor. Și îi încurajează să le atingă. Dar, în același timp, nu este întotdeauna inteligent să îi spui că poate fi orice își dorește. Studiile au arătat că a alerga după obiective excesiv de ambițioase poate fi dăunător, cu efecte secundare negative semnificative, cum ar fi comportamentul lipsit de etică. Spunându-i copilului că poate face orice – alimentat de imaginație sau de muncă asiduă – îi ascunzi rolul întâmplării. Nu orice copil care dorește să devină chirurg sau sportiv celebru va și deveni, chiar dacă muncește din greu. În același timp, în fiecare poveste de succes mai există și norocul…
„Ești prea sensibil!”
Un copil mic nu are încrederea în sine pentru a combate această afirmație și va presupune că a făcut ceva greșit. De multe ori va crede că sensibilitatea este o problemă și că, la rândul ei, determină neîncredere.
„Plec și te las aici!”
Dacă micuțul tău nu vrea să părăsească locul de joacă – de exemplu -, ești tentat să îl ameninți spunând: „O să te las aici!”. Pentru că știi că asta îl va convinge să se urnească. Însă specialiștii susțin că acest lucru îl poate face să se simtă în nesiguranță. Îl poate face să creadă că este posibil să nu fii întotdeauna acolo pentru a-l proteja și a avea grijă de el. Iar gândul acesta îl înspăimântă.
„Lasă-mă în pace!”
Da, este posibil ca micuțul să te stoarcă de vlagă, dar spunându-i mereu să te lase în pace atunci când ai nevoie de o pauză, l-ar putea face să creadă că îl respingi. Va interioriza mesajul și va începe să creadă că nu are rost să-ți mai vorbească pentru că întotdeauna îl respingi. Iar dacă tu creezi acum acest model, când va crește este puțin probabil că va vrea să vină la tine și să îți facă mărturisiri.
„Voi face orice pentru tine!”
În primul rând, acest lucru nu este adevărat. Minți. Nu vei putea face chiar orice pentru copilul tău. Iar el, care a reținut această informație, va fi cumplit de dezămagit.
„Oprește-te din plâns în clipa asta!”
Este important să le permitem copiilor să plângă și să își arate emoțiile și frustrările. Ei trebuie să știe că este în regulă să se simtă fericiți, triști, supărați sau orice altceva. În plus, nu am spune niciodată unui adult să nu mai plângă, așa că de ce ar trebui să spunem copiilor?!
„Ești așa de leneș/ă…”
Copiii nu sunt leneși. Adesea există un motiv care stă la baza faptului că nu sunt capabili să îndeplinească ceea ce li se cere. Părinții atacă respectul de sine și valoarea de sine a unui copil cu această afirmație.
„Pregătește-te și grăbește-te!”
Această frază este tipică în majoritatea familiilor. De obicei copilul tot nu va face lucrurile mai repede, cu excepția faptului că îl va face să se simtă mai stresat.
„De ce trebuie să îți spun un lucru de 100 de ori?!”
Dacă trebuie să îi repeți ceva la nesfârșit, atunci trebuie să regândești strategia de comunicare. Copiii au o ascultare foarte selectivă… În schimb, încearca să îi pui întrebări deschise pentru a ajunge la rădăcina a ceea ce se întâmplă și te face să fii nevoită să repeți.
„Băieții mari/fetele mari nu se sperie!”
Ba toți copiii se sperie, indiferent de vârstă! Spunându-i copilului că este mare și nu trebuie să se sperie, îi invalideazi sentimentele, făcându-l să simtă că nu este auzit și ascultat.
„M-ai dezamăgit…”
Aceste cuvinte sunt adesea rostite copiilor în momentele în care ei deja se simt rău. Încercarea de a-i face responsabili pentru dezamăgirea ta nu face decât să le sporeasca propria durere.
„Cât stai la mine în casă faci se spun eu!”
Amenințarea de a-ți da copilul afară din casă este groaznică pe mai multe niveluri. Făcând acest lucru, fie îți vei speria copilul și îl vei tulbura emoțional, fie el va spune: „Bun!” și va folosi oportunitatea de a pleca. Părinții abdică în esență de la responsabilități atunci când spun un astfel de lucru. Pe lângă asta, afirmația este adesea o amenințare goală pe care părinții sunt rareori dispuși să o urmeze. În concluzie de ce să spui așa ceva deși n-ai face-o niciodată?
