Uneori, pur și simplu nu se poate. Parcă nu te iau în seamă. Ba mai mult, unii funcționează abia după ce ridici tonul la ei sau chiar țipi. Dar e bine oare? Nu e o tragedie dacă se întâmplă de câteva ori. Orice părinte țipă din când în când. Însă poate fi rău, cu urmări din cele mai neplăcute, dacă devine un obicei.
Pe lângă criza de furie, în timp ce vă certați copilul, apar, de asemenea, expresiile clasice: „nu mai plânge“, „ești întotdeauna la fel, nu te mai suport …“. Cuvinte incompatibile cu limbajul și puterea de înțelegere a copiilor care nu au împlinit încă doi ani. Mai mult, aceste expresii insuflă teamă, un sentiment care se transformă în curând în furie.
Pedepse conform vârstei
Când este încă foarte mic, pedepsele grele și certurile nu sunt de folos: la această vârstă copiii nu fac diferența dintre bine și rău, cu atât mai puțin între jocurile periculoase și cele nepericuloase. Mai mult decât atât, ei sunt „insensibili” la pedepse, deoarece nu percep semnificația relațiilor cauză-efect: dacă fac acest lucru, mi se întâmplă acest lucru.
Învățarea regulilor de până la 24-30 de luni trece prin alte canale: exemplul, mulțumirea, „NU” pronunțat cu fermitate, dar fără furie. Copilul învață prin imitație. De aceea, un ton al părinților plin de furie și violență îl va face pe copil să devină, la rândul lui, neprietenos și violent. Pe de altă parte, este foarte important să-l lăudați cu un zâmbet sau cu gesturi afectuoase, atunci când face ceva corect. Această atitudine îi va permite să înțeleagă care sunt comportamentele adecvate.
Ce simt copiii când țipăm la ei?
- Mulţi bebeluşi şi copii foarte mici se pot speria de strigăte. Mai ales de cele ale bărbaţilor care au voci puternice şi groase;
- E indicat să observi reacţia copilului şi să nu continui. Acest comportament îl sperie şi îl face să se simtă nesigur;
- Capacitatea copiilor de a face faţă la zgomote puternice şi strigăte diferă de la un copil la altul;
- Unii copii nu bagă în seamă țipetele. Alți copii tresar când aud voci puternice şi se sperie. Dacă se țipă mult în casă, acești copii pot deveni anxioși.
Ce transmitem prin țipăt?
- Cele mai importante efecte asupra copiilor îl au cuvintele spuse;
- Prin felul nostru de a ne comporta, țipând și vorbindu-le urât, contribuim la scăderea stimei de sine a copilului;
- Pune-te în locul copilului, pentru a înțelege cum se simte și pentru a evita astfel, transmiterea mesajelor periculoase. „Am avut o zi foarte grea la serviciu și am nevoie să mă relaxez” nu face atât de mult rău ca „Mereu îmi strici ziua!”;
- Copiii, în special cei mici, se judecă pe ei înșiși în funcţie de opiniile părinţilor. De aceea, în funcție de ce spui, așa gândește copilul;
- Cuvintele grele, care ameninţă starea de siguranţă a copiilor sunt, de asemenea, nocive.
Țipatul la copii doare. Dar cum să-i certați?
Țipatul la copii doare. Acest tip de comportament are un efect secundar greu: îi face pe copiii mai nesiguri și agresivi, provocând pagube minore care se vor reflecta apoi în viața adultă.
Într-adevăr, se pare că violența verbală duce la afectarea creierului în timpul dezvoltării copilului. La urma urmei, pedagogii au susținut întotdeauna daunele cauzate de aceste forme de reproșuri, care adesea indică un părinte care și-a pierdut cumpătul, mai degrabă decât voința educațională. Acest lucru nu înseamnă că cei mici nu au nevoie de îndrumare sau că nu doresc un comportament ferm al părinților. Dimpotrivă, copiii au nevoie de amândouă. O abordare calmă, rațională, orientată spre dialog, mai degrabă decât teamă, este cea mai bună.
Dacă scăpați ocazional de un țipăt, nu sunteți deloc părinți răi. Nu trebuie să vă simțiți vinovați: este normal, prea normal. Mai degrabă, luați-o ca pe o provocare pentru voi, o provocare pentru a face întotdeauna mai bine, pentru a crește. Regula universală de a fi părinți fericiți este aceea de a trăi această experiență cu entuziasm, fără remușcări: faceți o treabă bună, întotdeauna și în orice caz!
Exercițiu: Regula 3 C
Cum îi certați pe copii? Ne place să respectăm regula 3 C: o mustrare bună trebuie să aibă trei calități, calm, consistență, constructivitate.
Încercați, de asemenea, să utilizați 3 C când certați copiii. La început trebuie să vă gândiți înainte de a vorbi (un obicei bun care este un semn mare al inteligenței), apoi va deveni automat. Astfel, puteți renunța la a face rău, fără a renunța la eficacitatea educațională a reproșurilor ferme.
