În vreme ce unii copii abia se ating de mâncare, alții consumă cantități impresionante. Cu mult peste nevoile reale ale vârstei lor. Și nu pentru că îi obligă cineva. Această supraalimentare duce, invariabil, la obezitate. Care sunt cauzele mâncatului compulsiv la copii, iată subiectul de azi.
Dezechilibrul energetic dintre cantitatea de alimente consumată și „cheltuirea” caloriilor prin activitate fizică afectează dezvoltarea copilului. Dar una este să mănânce pentru că primește porții exagerate și este obligat de părinți „să mănânce tot din farfurie” și alta dacă supraalimentarea este din proprie voință. Cauzele mâncatului compulsiv la copii pot fi problemele de natură emoțională. Tulburările de alimentație ascund în majoritatea cazurilor chiar depresii. Oricât de incredibil poate părea, copilul poate folosi alimentele pentru a-și hrăni de fapt nevoile emoționale. De exemplu, mâncarea poate fi ceea ce copilul folosește pentru a se calma, pentru a-și regla starea de spirit și pentru a se simți mai bine din punct de vedere psihic.
Semnale de alarmă
- Copilul este permanent preocupat de mâncare, de următoarea gustare sau masă;
- Deși consumă cantități mari de alimente, susține că îi este foame în continuare;
- Când mănâncă o face foarte repede, ca și cum se teme că cineva i-ar putea lua mâncarea;
- Părinții pot găsi dovezi ale unui consum constant de alimente, pe furiș, chiar imediat după ce a servit masa. Fiindu-le rușină sau frică de consecințe, copiii neagă acest lucru atunci când sunt confruntați;
- Copilul se autoizolează, își petrece timpul în camera lui, la televizor sau computer – cel mai probabil mâncând ceva; în general este preocupat, îngrijorat și chiar deprimat.
Cauzele mâncatului compulsiv la copii
Specialiștii care au studiat fenomenul au observat că acesta se declanșează în general ca reacție la un eveniment neplăcut din viața copilului. Poate fi divorțul părinților, boala sau decesul unui membru al familiei. Mai poate fi vorba despre un abuz a cărui victimă a fost sau de… plictiseală. Mâncatul compulsiv mai poate fi și o manifestare a unei boli genetice rare: sindrom Prader-Willi. În acest caz este însă vorba și despre alte caracteristici, incluzând hipotonia musculară, statura mică, deficiențele cognitive, tulburările de comportament etc.
O particularitate a mâncatului compulsiv este aceea că, deși hrana oferă un sentiment de calm și confort psihic, acesta nu este de durată. Pe măsură ce mâncatul compulsiv evoluează poate fi însoțit de puternice sentimente de vină și suferință.
Cum se tratează
Există în prezent mai multe forme de terapie pentru tratarea mâncatului compulsiv. Cele mai utilizate sunt terapia de familie și cea cognitiv-comportamentală. Ambele urmăresc monitorizarea și modificarea obiceiurilor alimentare ale copilului și sunt conduse de un psihoterapeut. În unele cazuri chiar de un psihiatru. Efectele nu sunt imediate, find necesare câteva luni până la instalarea lor.
