Educarea copilului mic. O misiune pentru părinți

Educarea copilului mic poate fi o misiune dificilă pentru părinți. Copiii între 1 și 2 ani încep să înțeleagă că pot acționa independent de adulți și încep o serie de teste pentru a afla cât de independenți pot fi. Un moment delicat și un test important pentru nervii părinților și stresant pentru copil. Dar cum să-l educi frumos și sănătos, să-i ții comportamentul sub control, fără să-i aplici pedepse? 

 

Iată câteva sfaturi pentru educarea copilului mic: totul pornește de la redicționarea copilului

1. Învață să-i distragi atenția

Copiii mici trec rapid de la o stare emoțională la alta. Aceasta înseamnă că poți distrage un copil suficient de mult pentru a-l face să uite de ce este trist într-un moment anume. Evident, scopul nu este de a distrage copilul pentru a-l împiedica să învețe, ci de a-l ajuta să treacă dintr-o situație în alta, fără a se bloca în stările negative. Există, totuși, cazuri în care redirecționarea nu este cea mai bună opțiune. Dacă cel mic a făcut ceva foarte serios, ba chiar grav, atunci trebuie să discuți cu el și să-i explici că nu a procedat bine.

De exemplu, bătaia sau mușcarea unui alt copil poate necesita o mustrare.

2. Educarea copilului mic: Oferă-i explicații

Explică-i întotdeauna copilului de ce nu ar trebui să facă un anumit lucru. Când greșesc, copiii trebuie să știe de ce este greșit ceea ce au făcut, pentru a nu repeta aceeași greșeală. Nu trece peste moment fără explicații. Procedând astfel, ai putea complica lucrurile pentru copil. Lucrurile trebuie clarificate la momentul potrivit.

3. „Mută-i” gândurile în altă direcție

Dacă un capriciul de-al lui este legat de o stare sau de un gând, poți redirecționa copilul făcându-l să se gândească la altceva. Îndrumă-i gândurile punându-i întrebări, scoate-l încet din gândurile care l-au întristat, până când uită care era problema inițială.

4. Manifestă empatie și învață-l și pe el s-o manifeste

O altă metodă de redirecționare a copilului este de a manifesta empatie și a-l învăța s-o manifeste, pe măsură ce îl îndepărtezi de o acțiune. Această abilitate va fi importantă de-a lungul vieții sale, îl va ajuta să înțeleagă mai bine consecințele acțiunilor sale asupra celorlalți.

Este greșit să-i spui: „Nu te urca cu mâncarea pe canapea. Canapea se murdărește și urăște să facă baie. Nu vrei să facă baie, nu?” O frază ce conține mai multe erori. Copilul trebuie să poată distinge realitatea de fantezie și nu este corect să fie obligat să facă ceva cu un sentiment de vinovăție față de un obiect neînsuflețit. Aceasta este cauza principală a multor boli compulsive, susțin specialiștii.

În schimb, poți să-i spui: „Nu trage cățelul de coadă, că îl rănești. Cățelul se mângâie așa (îi arăți exact cum se face). „Vezi, îi place să fie mângâiat așa? Vezi cât de fericit este? Vai, este atât de fericit!”.

5. Oferă-i alternative – o altă metodă pentru educarea copilului mic

Când redirecționezi un copil, trebuie să găsești întotdeauna o alternativă la ceea ce face. În felul acesta îl înveți că există alte lucruri care îl pot face fericit, în loc să stea nemișcat și să fie trist în legătură cu un lucru pe care nu-l poate sau nu-l poate avea. Uneori, copiii mici sunt cu adevărat încăpățânați și poate părea dificil, așa că trebuie să înveți să înțelegi care sunt cele mai bune alternative pentru copilul tău.

De exemplu, jucați-vă împreună cu plastilină sau cu bule de săpun, atunci când vrei să-l redirecționezi spre altceva, spre altă stare.

6. Mută copilul

Dacă îi e greu să găsească altceva de făcut, încearcă să-l muți în altă cameră, pentru a-l face să se simtă mai confortabil. Scoate-l din camera în care se află lucrul pe care și-l dorește și nu are voie și du-l într-un loc unde are voie să facă altceva. În felul acesta nu va mai insista să facă doar acel lucru.

My title page contents