Dieta raw. M-am gandit astazi toata ziua cum ar fi mai bine sa scriu articolul asta dedicat dietei crude. E un subiect pe cat de la moda, pe atat de dezbatut si pe atat de divers inteles si aplicat. Mai mult, pentru ca e la moda, fiecare are propria parere formata deja! 🙂
Sa incep cu inceputul. Eu am devenit vegana si crudivorista acum mai bine de 6 ani peste noapte si impinsa de la spate de faptul ca la 30 si un pic de ani fusesem diagnosticata cu psoriazis, aveam infectii urinare recurente si nu prea aveam menstruatie. Pe toate acestea le-am rezolvat schimbandu-mi radical felul de a manca. In trei-patru luni imi pusesem imunitatea la punct si ma simteam renascuta.
Mai sunt acum raw vegana 100% din timp? Nu. Mai cred ca este dieta optima a omenirii? Asa si asa. Cred ca e pentru oricine? Nu prea. Mai cred ca e cea mai buna optiune pentru mine? Da.
Care ar fi deci problemele cu dieta raw?
In primul rand, felul in care este ea promovata in general si apoi aplicata. Mi-au luat si mie ani buni sa inteleg ca – desi sunt al naibii de gustoase – deserturile raw sunt la fel de bombe pentru digestie ca si cele clasice. Si ca – surpriza! – combinatia dintre fructe dulci, de multe ori uscate cu grasimi din abundenta este nesabuita pentru glicemie, de exemplu.
Faptul ca uleiurile oricat de presate la rece ar fi ele sunt net inferioare sursei integrale de grasime cum ar fi maslina, nucile sau semintele? Nici pe asta n-am prins-o din start pentru ca toate sursele de informare la care apelam promovau salate cu sosuri grele care sa te ajute sa te simti satisfacut.
Aparatul minune de deshidratare? Am investit o gramada de bani in el ca acum sa nu-l mai folosesc deloc pentru ca am inteles ca un aliment natural din care scoti apa isi pierde unul din cele mai valorose daruri pe care ni le face o dieta cruda: hidratarea.
Paradoxul dietei crude este ca – desi e un upgrade incredibil la dieta clasica si cu siguranta va produce rezultate remarcabile in sanatate si vitalitate – comporta si ea tot felul de procesari… Juicing, dat prin blender pana la pulverizare, deshidatatat, ingrediente combinate in fel si chip pentru un rezultat cat mai gourmet. Sa ma scuzati, dar pierduti in natura, adica inapoi de unde chiar ne tragem, nu ne-am bucura de nimic din toate astea, iar daca am intalni o tufa de zmeura am manca pana ne-am satura. Doar zmeura.
Dieta raw
Care consider eu insa ca e cea mai mare problema a dietelor crude? Faptul ca sunt atat de periferice in societatea in care traim, incat sustenabilitatea lor e greu incercata. Nu ai sustinere pentru ca la niciun magazin nu gasesti, de exemplu, caserole cu fructe de buna calitate gata preparate pentru consum sau salate gustoase cu sosuri sanatoase. In toate cercurile sociale, esti aproape singurul care are stilul asta de viata si persoana-problema pentru care trebuie sa se gaseasca ajustari la intruniri, pranzuri, petreceri si revelioane. Si cate baruri de sucuri si smoothie-uri stiti in orasul in care locuiti?
Si in locurile in care mai gasiti totusi exotisme raw, cat de accesibile financiar sunt ele?
Dar n-am sa va las asa, pentru ca nu pot sa nu va spun de asemenea despre cat de bine te simti fizic si psihic dupa ce renunti la mancarea procesata, la zaharul rafinat, la lactate si la carne. Unu, pentru ca nu mai introduci in sistemul tau digestiv lucruri care nu-si au loc in corpul uman – vopseluri, arome, afanatori, hormoni de crestere, antibiotice.
Dieta raw
Doi, pentru ca ai rupt cercul violentei asupra altor specii si incepi sa-ti vezi locul adevarat in marea schema a planetei pe care o locuim si secatuim. Trei, pentru ca vei intalni oameni remarcabili care fac acelasi lucru ca si tine, cu suisuri si coborasuri tot ca tine, si senzatia de apartenenta va fi chiar mai mare decat inainte.
Una peste alta, dieta raw vegana nu inseamna doar sa iti schimbi felul in care mananci, ci sa-ti schimbi intreaga viata. Iar pentru asta fiecare trebuie sa decida singur, oricat de trendy ar fi trendul 🙂
