Cearta între copii e un subiect ce nu apare în planul perfect al părinților. Copiii sunt un motiv de bucurie pentru părinții lor. Aceștia din urmă își imaginează o familie armonioasă, unde lucrurile se desfășoară conform unei bune organizări, iar fericirea și calmul plutesc în aer.
În realitate însă, lucrurile stau puțin diferit. Chiar dacă părinții se așteaptă ca ai lor copii să fie înainte de toate frați și cei mai buni prieteni, care să se joace frumos împreună, aceștia ajung deseori la conflicte. Iar părinții nu trebuie să uite, înainte de a acționa, cum au fost ei în copilăria lor, câte certuri au avut loc între frați.
Cearta între copii. Există perioade și perioade.
Personal, mi-amintesc că pe la 12 ani ai mei și 10 ai fratelui meu mai mare dintre cei 2 pe care îi am, ne certam foarte mult. Și să știți că de fapt noi eram foarte apropiați de altfel. Țineam mult unul la altul și nu voiam să stăm separați. Avem multe amintiri împreună, fiind mai apropiați ca vârstă, spre deosebire de cel mai mic, unde diferența e mai mare. Și tare ne mai certam uneori și ne alergam prin casă. A fost o perioadă în care ne dezvoltam, aveam păreri diferite, gândiri puțin diferite. Eu eram prea corectă, fratele meu era mai șmecher, pus pe șotii. Și apoi cearta între frați, între copii e ceva normal, doar că părinții trebuie să le explice acestora că e mai bine să trăiești fără astfel de episoade sau că ele trebuie să fie rare.
Cearta între copii. Cauzele rivalității dintre frați
Cauzele pot fi diverse. Când primul născut are parte mai mult timp de toată atenția părinților, odată ce se naște un frate sau o soră, poate apărea o problemă pentru acesta, pe care să nu știe cum să o gestioneze. El vrea în continuare toată dragostea și atenția părinților săi. Dorința de a fi cel mai iubit și apreciat poate fi cauza principală a rivalității dintre frați. În plus se mai întâlnesc două cauze: lupta pentru întâietate și lupta pentru posesiune. Cel mai mare dintre frați are așteptări în plus și chiar și unele drepturi, fiind mai mare. Când însă abuzează de ele nu e tocmai bine. În acest context, cel mai mic dintre frați se simte nedreptățit și încearcă să se impună. El vrea să demonstreze că nu este cu nimic mai prejos decât fratele mai mare. Că el poate fi la fel de puternic sau de bun.
Cearta între copii. Cum acționează ei?
Cel mare lovește, jignește, cel mic, sâcâie prin comportamentul său, face ce poate ca să-și enerveze fratele. Cel mare nu are prea multă răbdare și trece la acțiune: lovește, îl trage de păr, îi cară chiar pumni celui mic sau îi dă pedepse. Și când nu ajung la nicio înțelegere, apelează la șantaj.
Atât eu, cât și fratele meu abia așteptam să ne găsim un punct slab (pe care îl vânam bună perioadă de timp) care odată spus părinților nu era chiar de bine. Și dacă aveam „norocul” să aflăm ceva ce a făcut celălalt și de care nu trebuia să știe părinții, ne cam distram pe seama celui ce era victimă. Doar că…acesta nu stătea nici el cuminte, ci cerceta și venea și el cu un contra-șantaj. De multe ori ne împăcam singuri, dar după ce ne alergam vreme bună prin casă sau urlam unul la altul. Alteori era nevoie să intervină părinții, însă nici ei nu procedau chiar întotdeauna corect. Se știe că cel mai mare dintre frați nu are numai privilegii, ci și multe poveri. El e vinovat pentru multe, că doar…E MAI MARE și se presupune că are mai multă minte. Poate așa e, dar dacă cel mic nu-l lasă în pace, i se termină și celui mare mintea :).
Cearta între copii. Atitudinea părinților
Cum spuneam, nici părinții nu au întotdeauna cele mai bune soluții. Anumite gesturi ale acestora pot să întărească cearta dintre frați, rivalitatea dintre ei, în timp ce altele, au ca scop și efect să o atenueze.
Iată câteva sfaturi pentru părinți:
1. Evitați comparațiile între copiii voștri
Deși poate așa credeți, nu-i veți ajuta să se comporte ma bine, ba dimpotrivă, veți contribui la creșterea rivalității între ei. Tratați fiecare copil în parte, în funcție de calitățile, caracterul sau performanțele sale. Să nu uitați că fiecare copil e unic și metoda care funcționează poate fi unică și ea.
2. Deși poate considerați că așa e corect, nu vă străduiți să fiți perfecți.
Poate pare mai corect și potrivit ca fiecare copil să primească un cadou constând fix în aceleași lucruri, dar nu este tocmai cea mai corectă metodă. Un copil mai mare are nevoi diferite față de unul mai mic, ba chiar nevoi mai mari. Personalizați cadourile, atenția oferită, dar aveți grijă, să explicați atitudinea voastră. În plus, nu uitați că e indicat să-i încurajați în mod individual să-și dezvolte fiecare propria personalitate. Dacă unuia îi place să deseneze, nu trebuie obligat și celălalt să aibă aceeași pasiune și fix aceleași rezultate, doar pentru a primi fix aceleași laude etc.
3. Nu uitați de reguli. În orice, regulile au rolul lor, mai ales dacă sunt clare.
Respectați intimitatea fiecărui membru al familiei, cu atât mai mult a copilului. Nu-i umblați în lucruri fără să-i spuneți, nu împrumutați ceva fără să-i cereți voie. În felul acesta copiii vor urma același exemplu și nu își vor umbla în lucruri, nu-și vor „fura” obiecte, un alt motiv important de ceartă între frați.
4. Încercați să-i aduceți laolaltă
Pentru a-i „împrieteni”, pentru a evita certurile, banale de cele mai multe ori, încercați să le dați sarcini pe care să le execute împreună și felicitați-i când reușesc să le ducă la îndeplinire, fără dispute, pașnic. Iar atunci când se mai întâmplă să nu se înțeleagă, nu interveniți una-două între ei. Trebuie să învețe și singuri să-și rezolve conflictele.
Multe s-au scris și se vor mai scrie despre acest subiect: cearta între copii. Multe sfaturi găsiți și aici!
