De ce te enervează copilul și cum să gestionezi o criză? Când sunt obosiți și stresați, se poate întâmpla ca și cei mai buni părinți să-și iasă din fire. Să-l sperie pe copil într-un mod exagerat și să reacționeze mai mult decât ar trebui. Dar pot fi oare evitate aceste comportamente ale părinților?
Psihoterapeutul Anna Oliverio Ferraris este de părere că astfel de situații li se întâmplă tuturor părinților. Când părintele vine seara acasă obosit, iar copilul varsă un pahar cu apă este un gest suficient pentru a declanșa furia adultului. În astfel de momente este foarte simplu ca părintele să ridice vocea, să-i sperie pe copii într-un mod necorespunzător și să aibă o reacție exagerată. De aici, evident că uneori rezultă chiar un comportament verbal exagerat. Să fim serioși, nu simplul pahar vărsat e motivul unui astfel de comportament, ci acesta este cel ce pune capac unei zile obositoare și stresante.
Un nou studiu realizat de Universitatea de Stat din Oregon întărește concluzia deja știută: furia părinților îi face pe copii să fie, la rândul lor, agresivi și predispuși să reacționeze asemănător.
Așadar, de ce te enervează copilul? Cum se poate evita acest cerc vicios? Anna Oliverio Ferraris, psiholog și psihoterapeut specializat în teme de familie, vine în ajutorul părinților cu 5 sfaturi.
De ce te enervează copilul. Iată 5 sfaturi care te vor ajuta:
1. Cere ajutor
Când simți că ai atins limita, că răbdarea ta s-a terminat, că oboseala te doboară, când te confrunți cu stres, în general, deleagă altă persoană din familie care să se ocupe de îngrijirea și gestionarea unui moment de tensiune a copilului. Indiferent dacă este soțul, bona sau bunica, nu contează. Important este să ții cont că în acel moment, celălalt s-ar descurca mai bine decât tine. Cât despre tine, retrage-te într-o cameră și liniștește-te.
2. Oprește-te o clipă, respiră și apoi decide
Înainte de a-l zgâlțâi pe copil, respiră și inspiră de câteva ori adânc și acordă-ți un timp de liniștire. Apoi ia deciziile pe care le ai de luat. Mai bine să-i faci un reproș „rece”, mai târziu, decât unul înflăcărat, fix în acel moment.
3. Fii consecventă!
Este esențial să menții o linie fermă în concordanță cu așteptările și regulile față de copii. Nu este neobișnuit, pe de altă parte, ca într-o zi să tolerezi o anumită situație (o cameră complet întoarsă cu susul în jos, de exemplu) și a doua zi să urli pentru același lucru. Consecvența este foarte importantă în educația copiilor, pentru a nu le da acestora o stare de confuzie prin comportamentu tău.
4. Caută motivul
Încearcă să înțelegi motivația din spatele comportamentului copilului care v-a făcut pe voi, părinții, să „luați foc”. A fost într-adevăr un gest voluntar? Sau a fost doar rezultatul stângăciei copiilor mici, care nu sunt stăpâni adesea pe mișcările și acțiunile lor? În funcție de motiv, reacția ta trebuie să fie diferită.
5. Cum și ce să-i comunici
Ai grijă la ceea ce vrei să-i comunici copilului tău. Foarte des, cuvântul este folosit pentru a spune un lucru, dar un alt mesaj este transmis prin gestică și comportament. Cel mai obișnuit exemplu este cel al părintelui care spune cu voce tare copilului său care țipă și acționează: „Coboară vocea, încetează să strigi!”.
