Controlul emoțiilor în fața copilului este nu doar indicat ci absolut obligatoriu.

Toți părinții știu că este o adevărată provocare să rămâi calm într-o situație stresantă. Controlul emoțiilor în fața copilului este nu doar indicat ci absolut obligatoriu. Spre binele ambilor.

 

Să zicem că vrei să îți înveți copilul să meargă pe bicicletă. În ciuda tuturor explicațiilor tale, oferite cu tot calmul și toată bunăvoința, copilul nu te ascultă, nu îți urmează sfaturile și nu reușește să învețe nimic. Tu, ca părinte, te enervezi, ridici tonul, îl cerți. Ești dezamăgit și cedezi nervilor. Cerți copilul, strigi la el. Consecința: și copilul se enervează, trântește bicicleta de pământ, începe să plângă, își încrucișează brațele la piept și refuză sa mai încerce să învețe. Ce ai rezolvat? Nimic. Însă când părintele are capacitatea de a-și păstra controlul emoțiilor în fața copilului, de a le regla în situații de furie, copilul poate învăța și el să se liniștească. Iată strategiile pentru a rezolva mai eficientă a situațiilor stresante.

Păstrează controlul emoțiilor în fața copilului

Cu siguranță ca ar fi fost o idee incomparabil mai bună să te întrebi dacă nu cumva ți-ar fi fost mai util să-ți păstrezi calmul într-o astfel de situație. Util și ție, și copilului. Este important să îți amintești că un părinte nu este neapărat responsabil să își învețe copilul să meargă pe bicicletă. Dar cu siguranță că este responsabil să-și păstreze calmul, să rămână liniștit și să găsească modalități mai eficiente de a-l ajuta pe copil să învețe ceva nou. Dacă tot și-a propus să facă acest lucru. Puseurile emoționale intense scad șansa de a rezolva o problemă. Și nu doar în exemplul acesta, al mersului pe bicicletă. În general vorbind. Secretul este că atunci când părinții își pot controla propriile emoții, copiii se vor liniști, de asemenea.

Ascultă-ți sentimentele

Categoric că este un lucru bun că avem sentimente, emoții. Cu toate acestea, uneori te poți simți copleșit, vlăguit de intensitatea acestora, acționând sub imperiul lor în moduri mai degrabă dureroase. Când de fapt copilul are nevoie de ajutorul tău. Imaginează-ți că ești cu el în parc, la locul de joacă, iar copilul tău ia jucăria altuia. Și refuză să i-o înapoieze. Este normal să te simți jenat, ca părinte. Cel mic nu cedează la insistențele tale de a înapoia jucăria, și devii rapid supărat și nervos. Într-un astfel de moment, cea mai bună idee este să arunci o privire mai atentă la sentimentele tale și să le asculți. Acesta este doar primul pas în exprimarea și controlul emoțiilor într-un mod mult mai util. Te va ajuta să rămâi conectat cu copilul, în loc să-ți mărești stresul. Respiră adânc timp de câteva minute, liniștește-te și spune-i copilului să aleagă una dintre jucăriile personale, dar condu „ostilitățile” cu calm.

Acționează așa cum nu se așteaptă

Stresul și tensiunea pot fi reduse în multe situații atunci când îi distragi copilului atenția. Oferă-i o îmbrățișare sau surprinde-l cu o glumă, cu un gâdilat, cu ceva jucăuș, când simți că ești aproape de o explozie emoțională. Cel mai probabil copilul nu se așteaptă la asta. Nu rezolvă problema care ți-a creat emoția, dar nici copilul nu va fi frustrat ci va înțelege că între voi poate avea loc o negociere. De exemplu, copilul nu vrea să intre în casă după câteva ore petrecute afară, la joacă. Începe să plângă și să țipe că vrea să mai stea. Nu țipa și tu la el. Apropie-te de el, lasă-te pe vine la înălțimea lui și îmbrățișează-l. Spune-i că amândoi aveți nevoie de această îmbrățișare. Sau poți începe să cânți cântecelul lui preferat, cerându-i să ți se alăture și să continuați „distracția” în casă. Această metodă ți se poate părea prostească, dar vei fi surprins să descoperi că făcând ceva total neașteptat poți schimba brusc un comportament nedorit.

Ia o pauză

Există situații în care starea de spirit pe care o ai face dificil să rămâi calm în fața copilului. Și totuși trebuie! Ce poți face? Ia o pauză, dă-ți timp ca să te liniștești îndepărtându-te pentru câteva minute. Poți merge în altă cameră. Dar înainte de a pleca spune-i copilului de ce o faci. El trebuie să știe că ai nevoie de timp pentru a găsi soluții la respectiva situație. Această strategie te ajută să te liniștești, să te gândești la semnificația comportamentului copilului care a declanșat emoția și la ceea ce are și el de învățat din această experiență. Strategia aceasta transmite un mesaj puternic: părintele și copilul sunt o echipă, nu doi combatanți!

My title page contents