Fericire versus bucurie. Doi termeni asemănători, dar care indică două stări diferite. Bucuria și fericirea sunt două atribute pe care ființa umană le poate experimenta separat sau în paralel, dar care se bazează pe ipoteze diferite, deoarece au caracteristici foarte diferite.
Distincția pe care punem accent nu este atât de mult între substanța fericirii și substanța bucuriei, ci între obiectul fericirii și obiectul bucuriei.
Ce este fericirea?
Fericirea este o stare de a fi, proprie sufletului, care se manifestă în absența dorinței sau, mai degrabă, în absența atașamentului față de dorință.
Fericirea este sentimentul emoțional pozitiv sau sentimentul de bunăstare sau bucurie care vine în primul rând din circumstanțe externe favorabile. Este sentimentul pe care îl ai imediat după ce ai aflat că ai devenit părinte, că ai obținut jobul pe care ți l-ai dorit, sau când afli că ai câștigat un premiu sau o mărire de salariu. Fiind înrădăcinată în factori externi pozitivi, fericirea este temporară și trecătoare.
Ce este bucuria?
Bucuria este o stare emoțională foarte puternică, definită ca pozitivă la nivel energetic; deoarece ne face să simțim o bunăstare larg răspândită, în special la nivel emoțional, care este apoi transmisă și la nivel fizic și mental. Cu toate acestea, bucuria, prin natura sa, este o energie limitată, deoarece nu este o caracteristică divină, ci este legată de inconștient. Din acest motiv, tinde să fie o energie instabilă, adică supusă legii alternării stărilor pozitive – negative; adică bucurie – tristețe, entuziasm – depresie, satisfacție – nemulțumire etc.
Diferența dintre bucurie și fericire
Cea mai semnificativă diferență dintre bucurie și fericire este subiectul fiecăruia. Fericirea vine și pleacă, în timp ce bucuria e de durată, constantă.
Fericire versus bucurie. Iată cele 8 motive pentru care bucuria este diferită de fericire:
Bucuria este o stare constantă, în timp ce fericirea este temporară
Fericirea este o stare efemeră, se întâmplă ceva pentru care te „aprinzi”, în timp ce bucuria trebuie cultivată în tine, trebuie antrenată, cunoscându-te în profunzime.
Bucuria este o stare profundă de a fi
Bucuria este despre altruism, fericirea vine din momente, în timp ce fericirea este despre plăcerea personală. Desigur, trebuie să fii antrenat la bucurie pentru a recunoaște momentele de fericire. Fericirea crește bucuria și invers.
A-i ajuta pe alții fără a aștepta nimic în schimb: acest lucru dă bucurie, dar mai ales vine din bucurie
Bucuria poate fi profund spirituală, în timp ce fericirea este lipsită de profunzime.
Bucuria are de-a face cu conexiunea: cu ceilalți, desigur, dar în primul rând cu cea mai profundă parte a sinelui. Cei care nu au bucurie, au dificultăți în a recunoaște fericirea în momentele care se întâmplă. Se poate întâmpla ceva foarte frumos, dar nu observi sau nu știi cum să te bucuri de moment. Bucuria ajută fericirea să se exprime și, dacă este posibil, îi prelungește beneficiul.
Bucuria este o alegere pe care o face o persoană, în timp ce fericirea „se întâmplă” și este adesea urmărită de împrejurări
Bucuria trebuie antrenată zilnic, căutând-o în profunzime. Este un fel de busolă: dacă știm din ce este făcută bucuria noastră – iertarea evenimentelor trecute, acceptarea prezentului nostru și un sentiment constant de recunoștință – știm și cum să o găsim în ceea ce ni se întâmplă. Cum putem urmări ceva dacă nu știm cum este făcut? Este ca și cum am alerga în cerc.
Fericire versus bucurie: Bucuria pregătește inima să recunoască și să primească fericirea
Bucuria transformă, în timp ce fericirea este mai „superficială”.
Bucuria, fiind o stare profundă a inimii, care are de-a face cu conștiința; poate schimba cumva stilul de viață și, puțin câte puțin, viața însăși. Un moment fericit este cu siguranță intens, dar poate rămâne mai mult la suprafață; o surpriză la locul de muncă poate provoca fericire pe durata evenimentului declanșator. A ști cum să porți acel sentiment în interior, chiar și atunci când evenimentul s-a terminat, are de-a face cu bucuria.
Bucuria implică încercări și dificultăți, în timp ce fericirea este mai ușor de atins
Bucuria ne împacă și acest lucru ne permite să fim fericiți în orice moment, chiar și în cele mai nepotrivite.
Aceasta nu înseamnă că bucuria este dificilă, ci doar că necesită efort. A fi aliniat cu bucuria cuiva înseamnă a fi „în acord”, adică a fi în pace cu inima ta. Fericirea este un moment: un mesaj neașteptat, o mângâiere, o surpriză… Astfel de momente pot da fericire, atâta timp cât inima este predispusă la bucurie.
Bucuria poate transforma o viață și ne poate predispune să recunoaștem fericirea
Bucuria creează conexiuni profunde și durabile, în timp ce fericirea este despre conexiuni momentane.
În timpul unui moment de fericire, poți împărtăși acel sentiment chiar și cu cei pe care nu îi cunoști sau nu îi cunoști în profunzime. Bucuria, pe de altă parte, atrage oameni care „vibrează” la aceeași frecvență, creând conexiuni mai profunde și mai durabile.
Bucuria este o stare de „bucurie constantă a inimii”, dar cum să o explicăm în cuvinte?
Bucuria poate fi prezentă chiar și acolo unde există dificultăți, dar fericirea poate să nu fie.
Este posibil să fi auzit sau să fi rostit fraza: „Sunt fericit în ciuda tuturor„. Această stare de „beatitudine” are de-a face cu bucuria, chiar dacă spunem impropriu „fericit”. Fericirea prosperă în momentele fericite prin definiție. Pe de altă parte, a ști cum să fii centrat și recunoscător chiar și într-un moment de eșec, furtună, dezamăgire este rezultatul unei lucrări profunde de cercetare, care duce la bucurie.
