Hreanul – o plantă minune. Descoperă proprietățile vindecătoare și terapeutice ale hreanului, utilizările sale în gătit și ca remediu natural, contraindicații și efecte secundare. Hreanul este o plantă erbacee perenă, aparținând familiei Brassicaceae, cum ar fi napii, conopida și broccoli, originară din Asia. Rădăcina sa este cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și este folosită ca ingredient în multe rețete din bucătărie.
Are un gust acru, înțepător, ușor picant și mai ales puternic aromat și balsamic, comparabil cu cel al muștarului.
Caracteristicile generale ale hreanului
Hreanul poate atinge un metru înălțime, are frunze ondulate și zimțate, în timp ce florile au o culoare care variază de la alb purpuriu la gălbui.
Rădăcina (care ar fi de fapt tulpina) este cărnoasă, cu pulpă gălbuie sau albă, coajă aspră și închisă la culoare (soiul japonez este verde) și este cea folosită pentru obținerea wasabi. Se recoltează toamna, dar planta trebuie să aibă deja doi ani. Să fie matură.
Valorile nutriționale ale hreanului
Rădăcina de hrean este bogată în apă (95%), 3% fibre, vitamine solubile în apă, cum ar fi vitamina C, unele din grupa A și B, săruri minerale (calciu, fosfor, fier, magneziu, sodiu și potasiu).
Există rășini, fenoli și cumarine, iar printre ingredientele active există diferite tipuri de glucosinolați și fitocompuși cu proprietăți antioxidante și anticancerigene, care conferă rădăcinii și aroma picantă caracteristică. Aportul caloric este foarte scăzut: doar 48 kcal la 100 de grame.
Hreanul – o plantă minune. Să vedem mai detaliat compoziția acestei rădăcini:
- minerale: calciu, magneziu, sodiu, sulf, fier și fosfor;
- vitamine: vitaminele A, C, B2, B3, B5, B6 și B1;
- glucosinați: gluconasturtiină, singrozidă și glucoclearină;
- glicoli din ulei de muștar;
- betacaroten;
- luteina;
- zeaxantina;
- uleiuri volatile: sulfocianat de alil, sulfură de fenilpropiril, sulfură de dialil;
- acizi grași: omega 3 și omega 6;
- cumarine, fenoli și rășini.
Proprietăți și beneficii ale hreanului
Hreanul a fost întotdeauna folosit ca remediu natural pentru tratarea diferitelor afecțiuni, în special, este utilizat pe scară largă pentru a stimula digestia, a regla intestinul și a promova expulzarea gazelor de fermentație. Are proprietăți antibacteriene și antibiotice excelente datorită prezenței sulfurii de metil alil, care este utilă, prevenind proliferarea virușilor și bacteriilor.
Beneficiile hreanului
Datorită compoziției sale calitative, această rădăcină este exploatată pe scară largă ca remediu natural în mediile fitoterapeutice.
Antibiotic
Unele studii au arătat că hreanul este bogat în sinigrină, o substanță prezentă în uleiul său esențial. Acesta din urmă are o putere antibacteriană remarcabilă. Hreanul este util, de exemplu, pentru ameliorarea simptomelor răcelii și gripei.
Antiinflamator
Această rădăcină este foarte utilă pentru reducerea inflamației și decongestionarea tractului respirator. Remediu natural excelent în caz de boli ale sistemului respirator, cum ar fi bronșita sau sinuzita. Când este amestecat cu oțet de mere și sare, hreanul ajută la dizolvarea flegmei.
Diuretic
Consumul regulat de hrean stimulează urinarea. Prin urmare, contribuie la curățarea rinichilor, purificând organismul și contracarând astfel retenția de apă.
Vasodilatator
Această rădăcină prezintă proprietăți vasodilatatoare prin îmbunătățirea circulației sângelui. Prin urmare, previne hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau atacurile de cord.
Analgezic
Hreanul poate fi folosit ca analgezic mai ales în caz de crampe musculare și artrită. Pur și simplu trebuie curățat și ras pe răzătoare, apoi amestecat cu alcool. După aceea, trebuie aplicat direct pe zona afectată, timp de câteva minute.
Digestiv
Aportul său promovează producția de sucuri gastrice și bilă, favorizând astfel procesul digestiv.
Antioxidant
Conținutul bun de antioxidanți ajută la contracararea activității radicalilor liberi cu efecte benefice pentru prevenirea cancerului și a bolilor cardiovasculare.
Hreanul – o plantă minune. Proprietăți cosmetice
Hreanul este un remediu natural excelent atunci când este utilizat local pentru a contracara tulburările dermatologice. De exemplu: alopecie, dermatită, herpes și pete cutanate. Extractele sale sunt, de asemenea, eficiente împotriva eritemului, arsurilor solare și inflamației pielii. Înainte de a-l aplica pe piele, se recomandă efectuarea unui test cutanat pe o suprafață mică pentru a verifica tolerabilitatea acesteia.
În plus:
În cele mai vechi timpuri, hreanul a fost folosit pentru a trata scorbutul, datorită conținutului ridicat de vitamina C.
Hreanul este, de asemenea, util în situații precum: dureri reumatice, herpes labial, vânătăi, inflamația nervului sciatic, oboseală, stres, creșterea zahărului din sânge și decalcificarea oaselor.
Mai mult, pare a fi un bun ajutor natural pentru cei care doresc să slăbească, deoarece, la fel ca în cazul tuturor alimentelor picante, hreanul accelerează metabolismul și favorizează eliminarea excesului de grăsime.
Contraindicațiile hreanului
Rădăcina de hrean nu trebuie consumată de cei cu probleme gastrice, în special de cei care suferă de ulcere, arsuri și tulburări renale.
De asemenea, nu este indicat pentru hipotiroide – din cauza glucosinolaților care interferează prin inhibarea activității tiroidiene, femeilor însărcinate și copiilor.
Consumul excesiv de hrean poate provoca următoarele reacții adverse:
- lăcrimație;
- iritația conjunctivelor;
- oboseală;
- dureri;
- tuse.
Utilizări ale hreanului în bucătărie
Hreanul este utilizat pe scară largă în gătit pentru a da o aromă mai puternică mâncărurilor, dar rădăcina poate fi consumată și proaspătă, proaspăt rasă sau tăiată în fâșii julienne și condimentată cu un strop de ulei și lămâie.
Gustul acru și înțepător, un amestec de dulce și picant, amintește foarte mult de muștar și, prin urmare, poate fi folosit ca înlocuitor în feluri de mâncare și rețete care implică utilizarea acestuia din urmă.
Pentru a-și păstra intacte proprietățile nutriționale, hreanul trebuie consumat imediat sau, alternativ, poate fi păstrat la frigider în oțet timp de cel mult șase luni.
Frunzele tinere și fragede ale plantei pot fi consumate și în salate sau supe. O varietate specială de hrean verde japonez este ingredientul principal al sosului wasabi, care este dizolvat în sos de soia pentru a însoți sushi.
În cele din urmă, hreanul este asociat cu ghimbir pentru a prepara ceaiuri din plante slăbite și decongestionante. Trebuie doar să fierbi două felii din ambele rădăcini, să filtrezi amestecul și să bei ceaiul cât este fierbinte. Dar atenție: gustul este foarte picant și s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.
