Copiii au o abilitate innascuta de a manifesta iubire, cooperare si un puternic simt justitiar. Pornind de la aceasta premisa in managerierea relatiei cu copilul tau, te vei degreva de multa munca si confuzie. Iata cum poti impune limite in 3 pasi.
De cele mai multe ori, copiii cunosc diferenta dintre bine si rau, si identifica in vocile noastre furia inainte ca noi sa o constientizam. Un comportant necooperant sau neiubitor al unui copil nu tradeaza natura sa necivilizata. Mai degraba, acesta este alimentat de inconstanta si sentimente ranite.
Copilul tau iti va trimite intotdeauna semnale atunci cand e momentul sa impui o limita. Daca nu identifici semnalul, el iti va trimite inca unul si tot asa pana cand va reusi sa obtina o reactie din partea ta. Niciunui copil nu ii este dat de la natura sa tolereze o stare irationala. Asadar, cand se simte ranit sau decuplat, prefera sa vii la el iritat decat sa nu vii deloc. Are nevoie imperioasa de atentia ta. In timp ce mintea lui este inundata de suparare, el nu poate manifesta iubire nici pentru tine, nici pentru o alta persoana, dar este perfect constient de sentimentele tale fata de el.
Cand apare nevoia de limite?
Cand este momentul sa impui limite, copilul iti va trimite toate semnalele necesare. Iata la ce trebuie sa fii atent/a.
- Nu poate mentine contact vizual intr-o maniera relaxata;
- Nu vrea sa fie atins;
- Nu este deschis la schimbare;
- Nu vrea sa includa alti copii in joc sau vrea sa se joace doar cu anumiti copii;
- Se concentreaza doar pe obiecte si nu interactioneaza cu copiii atunci cand se joaca;
- Vrea ca lucrurile sa se intample numai intr-un anumit mod si este reticent la alternative;
- Nu se concentreaza sau este preocupat de actiuni repetitive, cum este de pilda rasucirea parului, sugerea unui deget sau imbratisarea unui obiect.
Cum impui limitele?
Asculta si analizeaza
Setarea limitelor echivaleaza intr-o anumita masura cu impunerea unui set de reguli. Insa este nevoie de flexibilitate in aplicarea lor. Este mult mai linistitor si instructiv pentru un copil sa aiba un parinte care gandeste corect, decat unul care insista ca regulile sa fie urmate intotdeauna. Este important sa avem reguli clare cu privire la lucruri importante, cum ar fi ora de culcare, curatenia si felul in care ne purtam unii cu ceilalti. Dar, ocazional vor exista motive bune pentru un parinte sa spuna NU la ceva care este de obicei permis , si DA la ceva care este, de obicei, in afara limitelor. In astfel de cazuri, analizeaza imaginea de ansamblu, gandeste-te la consecinte si hotaraste daca in acel context o limita are sau nu sens.
Impune limita.
Nu este nevoie sa fii dur/a. In loc sa tipi si sa il certi, pune-te intre copil si lucrul gresit pe care il face, printr-un gest. De exemplu, daca trage un alt copil de par, pune-ti mana peste manuta lui si incet desprinde-i-o. Sau daca vrea sa arunce un obiect, pune-i mana pe brat pentru a-i indica faptul ca nu are voie sa-l arunce.
Asculta.
Imediat dupa ce ai impus limita, este important sa-ti asculti copilul pentru a vedea ce anume l-a suparat. De asemenea, fii constienta de faptul ca deseori copiii se folosesc de mici suparari pentru a testa apele. Pentru a ajunge la adevaratele neajunsuri trebuie sa ii acorzi 5-10 minute in care sa le poata accesa.
NU UITA! Limitele reprezinta un NU mai bland.
