David (dupa 5 minute in care a stat suparat pe mine ca mi-am luat haine noi si lui nu i-am luat nimic): „Mami, sa stii ca mi-a trecut supararea. Pentru ca m-am gandit ca tu esti cel mai bun cadou. Chiar si fara cadou!„
Cine zice ca nu poti fi in acelasi timp mama si femeie de cariera n-a cunoscut-o pe prietena mea. Si, ca sa fiu sigura ca n-ati cunoscut-o, nici nu va spun cum o cheama. Va spun doar ca are doi copii minunati si un job solicitant, care o tine la birou zi lumina. N-am stiut niciodata cum a reusit sa-si imparta atata amar de ani mintea intre proiectele de la serviciu (si, credeti-ma, face lucruri pe care putini dintre noi ar fi in stare sa le faca zi de zi fara efort) si baietii care o asteptau acasa. Ce stiu sigur este ca ei sunt in mintea ei tot timpul. Si ca nu exista zi de la Dumnezeu in care sa nu le cumpere o prostioara cat de mica, doar ca ei sa stie ca s-a gandit.
Mi-am amintit de ea zilele trecute cand, vorbind despre copiii nostri si despre cat timp petrecem sau nu cu ei, colegul Mihaita
m-a intrebat: “Fata, tu ii iei mereu ceva lu’ fii-tu cand te duci acasa?” Nu. Incerc sa nu ma abat de la regula autoimpusa care zice ca orice cadou trebuie sa aiba in spate o justificare (alta decat sentimental de vinovatie ca am lipsit toata ziua), chiar daca e un skateboard sau o bomboana. Am avut intotdeauna oroare de gandul ca primele cuvinte cand intru pe usa ar putea fi: “Ce mi-ai adus?” in loc de “Ce bine c-ai venit acasa!”
Dar asta e doar parerea mea. Voi ce le aduceti copiilor cand veniti acasa?
comentarii: Liviana Tane (mama lui David)
foto: Shutterstock
