Cezariana a fost una dintre operatiile care mi-au pus sufletul pe jar. Prima dintre ele, pentru ca a doua a fost total diferita. Iata prin ce am trecut atunci.
Am nascut de doua ori, la diferenta de 5 ani. Prima data nu stiu daca a fost atat de necesar, insa medicul care ma vedea atunci mi-a recomandat operatia de cezariana cam din luna a cincea de sarcina. Motivele? Salvarea zonei genitale, un stres mai mic pentru copil, iar ulterior o hernie ombilicala pe care am capatat-o in ultima luna de sarcina.
Nu am verificat
Ma rog, la momentul respectiv, eram mult prea terorizata de momentul X ca sa fac verificari si sa mai cer o alta parere. De la un alt medic. Aveam incredere in doctorita mea, desi, recunosc, m-am confruntat si cu indoieli. Cu temeri cum ca, daca m-ar apuca nasterea noaptea, nu ar raspunde la telefon. Nu ar veni la spital ca sa ma asiste. Pentru ca, deh, as fi stricat planurile de cezariana. Ma rog, nu a fost asa.
Cum a fost?
Am nascut aproape ca si planificat, desi, initial, m-a chemat pentru cezariana miercuri, apoi, in ultimul moment m-a mutat pe joi. Atunci, aceasta amanare m-a facut varza la nivel emotional m-a facut varza. Eram mai mica sufleteste, mai putin puternica si mi-a fost FOOOARTE frica de nastere. De operatie. De ziua aceea. 27 martie. O zi de joi. In care a nins. Tot tarziu in primavara. Si tot, zapada si fulgi au fost si cand am iesit din spital peste 4 zile, adica lunea.
27 martie
Asadar, ziua de 27 martie a fost coplesitoare. Drumul catre spital. Tavalugul de emotii, frici si sentimente care ma faceau sa ma contorsionez pe dinauntru. In mod real, acum gandindu-ma in urma, eram in mijlocul unui atac de panica. Crunt. Dar nu aveam ce face. De cand am plecat de acasa de la ora 6.00 pana ce am nascut la 12.30 a fost o vesnicie. Sau cel putin asa am resimtit-o eu. Mai ales ca eu eram pregatita sa nasc la 8.00, dar procedurile medicale au durat mai mult si au intervenit niste urgente.
La stat
Am nascut la stat, la Spitalul Cantacuzino. Pregatirile pentru operatie au fost halucinante si am avut parte de niste intamplari incredibile. Mi-au facut clisma – beac si asta nu e nimic. In timp ce imi administrau anestezia spinala , mi-au pierdut acul in coloana. A fost o stare de panica. Tot departamentul de ginecologie era pe mine, iar eu eram chircita cu o burta pana la cer. A fost magnific. Mai aveam putin si faceam pe mine, noroc ca nu mai aveam in mod real ce.
Operatia
Apoi, anestezia mi-a declansat o stare de rau incredibila, cu accese de frisoane, stari de voma, asta in timp ce dincolo de paravan, burta imi era taiata ca sa iasa Mara.
Am avut cateva momente de blackout in timpul operatiei, motiv pentru care nu mi-am vazut prea bine copilul cand mi l-au aratat. De tinut in brate nici nu s-a pus problema pentru ca eram lesinata, conectata la perfuzii si la masti de oxigen. Recuperarea a fost ciudata. Am stat o zi si o noapte la Terapie Intensiva pentru ca pierdusem mult sange si pentru ca valorile analizelor nu erau ok. Perfuzii, medicamente. Mi-am vazut copilul mai bine abia pe la 6 seara cand am inviat cat de cat.
Povestea unei cezariene
Povestea operatiei mele nu se opreste aici, pentru ca aventurile au continuat in spital. Si dupa aceea. Operatia mea sau mai bine zis cusatura mea nu a evoluat deloc bine nici dupa ce am iesit din spital. Nici dupa ce mi-au scos o parte din asa zisele fire care ar fi trebuit sa se resoarba. Nici dupa 6 luni cand mergeam la Urgente pentru ca cezariana imi supura si aveam febra.
Burta cu gaura
Eram mandra posesoare a unei taieturi in diagonala, iar la capatul infectat aveam si am o gaura in burta . Se pare ca am facut parte din celebrul grup de femei operate si custe cu un lot de atat expirata care a dat mari batai de cap la vremea respectiva.
Citeste si despre tipuri de anestezii la nastere.
Inestetic si nu doar
Gaura din zona mea inghinala e acolo si acum. Ea nu a putut fi atenuata nici cinci ani mai tarziu la cea de-a doua cezariana executata cu multa eleganta de un medic minunat. Si, iata ca la 9 ani de la prima mea cezariana – care a dat tonul multor complicatii ginecologice de pe urma carora trag si acum – mi s-a pus pe tapet varianta unei abdominoplastii. Si cel care mi-a livrat aceasta idee nu e un medic estetician. Nicidecum! Ci un medic imagist si un medic ginecolog. Nu am luat inca o decizie, pentru ca inca studiez problema, mai ales ca ea nu este dar una de ordin estetic. Ci una care are deja implicatii foarte serioase de sanatate legate de starea uterului, a abdomenului si a mea, in general.
