Copiilor mici le vine greu sa imparta. Copiii mici traiesc in agresivitate. Si e normal. Insa, parintilor, le vine greu sa accepte, sa traiasca asta si atunci se ingrijoreaza la nesfarsit. Oare de ce? Iata ce scriu Michael Thompson, Lawrence J Cohen si Catherine O’Neill Grace in cartea „Mama, sunt tachinat!”, aparuta la Editura Trei.
„Vrem ca si copiii nostru sa fie morali si buni. Vrem sa fie bine placuti. Vrem, de asemenea, ca ceilalti copii sa vada ce treaba minunata am facut ca parinti. …Fiecare copil are dificultati la inceput in a imparti, si aproape toti dintre noi, am depasit faza asta. ”
E logic si esential pentru un copil sa ii fie greu sa imparta atunci cand e mic. Ei evolueaza. „Depind de adulti pentru indeplinirea tuturor nevoilor lor. Ei se concentreaza pe a se afirma. Asa cum stiti – NU si AL MEU – sunt cele mai frecvente cuvinte in acest stadiu de dezvoltare. In acelasi timp, ei devin capabili sa isi mentina atentia focusata pentru mai mult timp, asa ca impartirea sau refuzul de a imparti devine o problema mai profunda”’, scriu autorii.
E fain sa stii ca iti doresti cu tarie un lucru. Si iata, ca un copil stie sa arate asta. El ne demonstreaza ca poate apuca orice de la oricine. Sau cel putin incearca. Si, uite asa, un copil mic devine impulsiv si poate impinge sau bate pe cineva care ii ia ceva. „Este vorba de un dublu standard innascut: ce e al meu e al meu si ce e al tau e tot al meu. Aceasta impulsivitate si empatice explica de ce multi copii mici sunt cu adevarat surprinsi cand ei iau o jucarie sau imping alt copil, iar acel copil incepe sa planga.”, noteaza cei trei specialisti.
Pentru ca, timpul este cel care le rezolva pe toate. El aduce cu sine constientizarea, emotiile, nevoile. Copiii au nevoie de timp ca sa invete cum sa fie blanzi cu ceilalti, ca sa invete cum sa imparta. Ei se invata reciproc acest proces al impartirii, al prieteniei, insa asta dureaza. Asa ca noi trebuie sa le fim alaturi cu caldura, cu empatie, cu bunatate.
