Imi place cand spun ce-i deranjeaza, spune Maria. Si se refera la baietii ei. Pentru ca Maria noastra stie ca sinceritatea te ajuta sa te vindeci.
Nu stiu cum e la voi, dar mie daca imi spune un adult ce il deranjeaza in relatia noastra sau in ceva ce am facut, o iau destul de personal! Pentru ca o parte dintre noi nu suntem obisnuiti sa dam feedback. Fie il dam tot timpul politicos pozitiv ca sa nu ranim, fie il dam abrupt negativ ca sa “montam” persoana in cauza sa devina mai buna. Ca si cum asta s-ar face cat ar bate celalalt din palme.
Adulti si copii
Adultii au multe de invatat de la copii! Inclusiv in treaba cu feedback-ul. Pentru ca astia mici spun ce-i doare intr-un mod raw, fara ocolisuri, dar fara patima, fara a urmari ceva, de cele mai multe ori vorbind despre ei si nu despre cel din fata.
Intamplari cu mici si mari
Duminica am iesit cu mama si cu fiul cel mic in Gradina Botanica. Am vorbit foarte mult cu mama si foarte putin cu copilul mic. Pentru ca pe mama o vad foarte rar si pe copil foarte des, daca intelegeti.
A tot frecat el coarda cu care se juca acolo si la un moment dat a invartit-o amenintator in aer: “Ma deranjeaza cand adultii vorbesc asa de mult!”.
“Nu ti-a placut ca am vorbit cu bunica mai mult si cu tine mai putin etc etc etc?” I-am zis eu. “Daaa!”
Ce e dincolo de cuvinte?
Luni, copilul mare urma sa ramana la bunici. I s-a facut rau inainte sa plecam. L-am luat cu noi pana la urma. Desi visam cu ochii inchisi, semi-deschisi, larg-deschisi la o saptamana doar cu sotul meu de 3 luni.
Cand a urcat in masina si-a revenit. Si ne-a intrebat, sincer: “Mie de ce mi se face atat de rau cand trebuie sa plecati voi?”
Ce e dincolo de cuvinte?
Simplu e mai bine
Mi-ar conveni de multe ori o cale mai simpla, muncita mai putin, in care sa ma frustrez mai putin. Dar ma bucur din suflet ori de cate ori copiii mei imi zic din inima “Ma deranjeaza cand asa…” “Eu de ce sunt asa cand tu faci asa…”.
Asta imi spune ca sunt binisor ancorati in corpul lor si-apoi in familie si mediul inconjurator.
