„Luni a fost magic”, zice Maria. De ce? Pentru ca l-a serbat pe Stefan, fiul ei mai mic. Pentru ca s-a serbat pe sine si pe ai ei. Si pentru ca si-a gasit energia sa o ia de la capat.
Luni a fost ziua lui Stefanescu Mescu. A implinit 5 ani. Habar nu am cand a trecut timpul de cand luam toate parcurile din Constanta la rand, doar doar n-oi ramane singura femeie din lume care nu naste. A venit in prima zi din saptamana 43. Ce zi! Ce noapte!☺
5 ani de poveste
Si cum ne pregateam noi pentru aceasta cifra frumoasa, rotunjoara, am fatait invitatii de i-am ametit. Ba mergem la Comana, ba mergem la Varlaam, ba ramanem in Bucuresti. De inebunisem si eu si cred ca si ei.
Si totusi…
Cu mai putin de 48 de ore inainte de petrecere mi-am deschis 6 taburi si am inceput sa dau telefoane cu „Doamne ajuta inainte!”. Sa schimb tot.
Intamplari fericite
Ce sa vezi! La PRIMUL mi-au spus ca taman anulase o familie petrecerea de duminica si ca suntem bine veniti. Vaaai, mult prea frumos sa fie adevarat!
Am stabilit toate detaliile si am mers a doua zi la Casa Pixie, caci despre ei este vorba. Am ales tema impreuna cu sarbatoritul. Am cerut covor de baloane si a fost MI-NU-NAT! Animatorul a fost absolut exemplar. Mi-a placut foarte mult firescul lui. Asta tot caut: adulti din servicii, care sa le vorbeasca FIRESC copiilor.
Veselie si bucurie
Se auzeau atatea chitaieli de jos si rasete pline, din toata diafragma, incat cu bucurie si incredere am profitat de cele 3 ore de ajutor si interactiune adulta, ca mai rar primesc!
O iau de la capat
Acest text nu este neaparat despre petrecere si locul frumos in care am reusit sa mergem si in care o sa ne intoarcem. Ci despre faptul ca atunci cand ies din starea de alerta/de fight si zic let it be/faca-se voia ta/hai sa ma relaxez lucruri bune si foarte bune mi se intampla. Si e o concluzie la care ajung iar si iar, o uit iar si iar si o iau de la capat. Ca un copil.
