Emoțiile noastre pot declanșa câteodată un comportament problematic. Ne referim la mâncatul pe fond nervos, consumul de medicamente sau alcool ori la gândurile negative. Toate acestea nu „vindecă” ci intensifică sentimentul inițial și ne atrag într-o capcană din care cu greu mai putem scăpa.
Mintea și corpul sunt conectate, și de aceea emoțiile ne afectează și fizic. De exemplu, anxietatea creează dificultăți în ceea ce privește somnul, iar tristețea poate reduce sau crește pofta de mâncare. Mai mult, anxietatea poate duce la diferite forme de afectare gastrointestinală persistentă (greață, vomă). De asemenea, furia se asociază cu durerile de cap cauzate de creșterea tensiunii arteriale sau a celei musculare. Deși, la drept vorbind, emoțiile se pot manifesta diferit la fiecare persoană în parte. Noi ne vom concentra în cele ce urmează pe mâncatul de fond nervos.
Alimentația ca răspuns la emoție
Această tulburare se referă la comportamentul alimentar modificat care apare ca răspuns la emoțiile negative. Unele persoane declară că mănâncă mai mult atunci când sunt triste, nervoase, frustrate sau se simt fără speranță. Altele susțin că au tendința de a consuma mai multe alimente atunci când sunt plictisite, ceea ce este un comportament aproape obișnuit multora. Mâncatul de acest tip nu satisface foamea și, de fapt, apare în absența completă a senzației de foame.
Spre deosebire de foamea fizică, cea emoțională tinde să apară brusc, să implice pofte puternice și să persiste în ciuda faptului că stomacul este plin. De asemenea, mâncatul pe fond emoțional face persoana să se simtă vinovată și rușinată.
Mâncatul pe fond nervos
Când alimentația emoțională devine un model, impactul acesteia poate fi de anvergură. Studiile științifice asupra alimentației ca răspuns la emoție au arătat că persoanele cu acest comportament sunt expuse riscului de a dezvolta episoade de alimentație excesivă și creștere în greutate.
Mâncatul pe fond nervos afectează atât bărbații cât și femeile. Și copiii mănâncă drept răspuns la emoții, indiferent că e vorba despre cele pozitive sau negative. La fel cum și unii adulți folosesc mâncarea ca recompensă, atunci când sunt fericiți.
Răspunde-ți sincer!
Episoadele recurente de mâncat nervos reflectă prezența unei probleme care poate indica un diagnostic de tulburare alimentară. Dacă alimentația emoțională are loc în contextul unei tulburări de anxietate sau a unei probleme de dispoziție, este foarte probabil să se îmbunătățească odată cu tratamentul acestor afecțiuni. Pentru a stabili dacă alimentația emoțională este sau nu o problemă pentru tine, ia în considerare răspunsurile la următoarele întrebări:
- Cât de des mănânc fără să îmi fie foame? În acele momente mănânc pentru a tăcea sau ignora sentimentele neplăcute pe care le am?
- Mănânc des ca să am ceva de făcut atunci când mă plictisesc?
- Cât de mult fluctuează greutatea mea în perioadele de stres intens și emoții negative persistente? Este această fluctuație o creștere în greutate? Și dacă da, cât de mare este creșterea?
- Când vin acasă dupa o zi stresantă la serviciu, primul lucru pe care îl fac este să deschid frigiderul?
- Dacă mă simt frustrată mănânc mai mult sau „mă tratez” cu mâncarea preferată?
Prefer să mănânc în loc să vorbesc cu partenerul meu despre un conflict pe care îl avem.
Răspunsurile pozitive la majoritatea întrebărilor/afirmațiilor de mai sus indică faptul că mănânci nervos în mod regulat. Supraveghează-ți comportamentul alimentar timp de o săptămână și evaluează situația în care te afli. Dacă nu poți să faci tu o schimbare, adresează-te unui specialist.
