Trairile unei mame nu se asemana cu ale alteia. Si iti spun asta din proprie experienta. Ca mama de doi copii, marturisesc cu mana pe inima, ca am trecut prin intamplari diferite cu fetele mele. Ca si cum nu ar fi fost facute de aceeasi mama. Dar asa e viata de mama.
Fiica mea cea mare a fost o provocare din prima clipa. Si asa mi s-a datorat si mie si lipsei mele de experienta. Mara a fost un bebelus special si sofisticat. Un bebelus pe care nu l-am alaptat niciodata exclusiv din motive felurite. Nu am putut, nu am stiut, nu am vrut, nu m-am priceput, m-am temut. Un copil care plangea uneori de foame, dar refuza atat laptele de san, cat si laptele praf. Motiv pentru care, noi eram disperati. Si nu am luat in calcul ca un copil stie sa se autoregleze.
Caruselul laptelui praf
Si uite asa, am intrat in caruselul schimbarii marcii de lapte. Asa ca pana la 6 luni, am schimbat cam 8 tipuri de lapte praf si am insistat din ce in ce mai putin cu sanul. In ciuda acestui fapt, copilul se dezvolta frumos si arata minunat. Insa, stiu si vad asta acum. Privind pozele. Stiu dupa ce am mai trecut printr-un alt inceput cu un alt copil. Atunci, insa, refuzam sa credem asta. Si o provocam. O momeam.
Dupa lungi cautari, ne-am oprit la un lapte praf alaturi de care am ramas pana la 3 ani si ceva. Apoi, de la 6 luni, i-am introdus in alimentatie cereale pentru bebelusi.
Cum suntem acum?
Fata a apreciat. Si a cerut mai mult. Greutatea ei crestea si noi ne bucuram. Tin insa sa mentionez ca niciodata nu am avut un copil obez. Ba dimpotriva. Era pufoasa, ceea ce nu mai pot spune acum. Azi, e piele si os. Si, lupta noastra cu mancare continua. Cateodata, stau si ma gandesc ca starea in care ne aflam acum ni se datoreaza. Acum tinem diete fara gluten din cauza unor intolerante grave.Insa, mergem mai departe si ne pastram zen-ul.
