Jobul de mama e o cariera total diferita fata de orice am incercat. Si crede-ma pe cuvant, nu am lucrat niciodata in domenii prea relaxante.
De-a lungul carierei mele profesionale, m-am aflat mereu sub presiune, m-am luptat cu deadline-uri stranse, cu clienti furiosi, cu interlocutori agresivi, cu oameni fara rabdare. Insa, in final, am izbutit. Pentru ca am avut parte de o pregatire temeinica, de documentare, am actionat cu sange rece.
Ceea ce nu se poate spune ca am facut atunci cand am ramas gravida prima data. Si mai ales cand m-am pregatit de nastere si de intalnirea cu fiica mea.
Despre sarcina si alte aventuri
Am avut parte de o sarcina relativ usoara si – conform presiunii grupului si a vocilor din societate – am amanat pregatirile si cumparaturile pentru ultimele clipe. Ceea ce nu a fost tocmai ok. Cand esti gravida in 8 luni jumate, nu e deloc dragut sa umbli cu orele prin magazine, dar ma rog…asa a fost.
Imi amintesc ca inainte de startul cumparaturilor am avut parte de un instructaj de la un cuplu de prieteni care devenisera parinti de doua luni. In momentul in care am primit lista de lucruri trebuincioase, am avut un soc. Ce e aia aleza? Ce e aia tampon de san? Chilot de schimb? Sutien de alaptat. Si mai ales ce e oribilitatea aia – pompa de san? Da, ce suntem vaci? Cum adica, femeile se mulg? Dar de ce?
Ei bine, odata cu lista de cumparaturi, am fost pusi sa infasam si sa schimbam copilul. Si noi – eu si sotul meu – am spus. Care copil? Cel adevarat? Al vostru? A fost un soc. Am transpirat amandoi si ni s-a parut o proba de licenta sa lipim scutecul. Dar dupa 10 minute am reusit. Eram lac de apa. Si ne-am ales si cu un cadou pentru asta. O pompa de san ca cea de AICI.
Nu e usor sa alaptezi
Mi-a cazut fata. Mai ales ca Marta, prietena mea, imi spusese ca ea nu a reusit sa alapteze si nici sa se mulga, ca nu a invatat cum sa faca si nici cum sa treaca peste durere, dar ca spera ca mie o sa imi iasa, pentru ca, sunt momente, cand copilul are nevoie de rezerve de lapte – mai ales cand mama lipseste.
Am primit o pompa manuala cumprata de AICI – si am aflat ca este perfect compatibila cu orice fel de biberon de acelasi tip si cu sterilizatorul din gama. O informatie foarte pretioasa pe care am dat-o si eu mai departe. Si care cred ca fost la fel de utila altora ca si mie.
E important sa ai un sterilizator de biberoane care sa fie compatibil cu pompa ta de lapte, la fel cum e esential ca recipientele de lapte sa se potriveasca dispozitivului de muls.
Inceputul. A venit copilul.
Zis si facut. Peste nici doua saptamani de la intamplarile cu pricina, am nascut. Despre clipele petrecute la maternitate o sa scriu intr-un articol viitor. Si tot asa despre emotii, senzatii, ganduri, pentru ca e prea mult de povestit. De analizat. De reflectat.
Asa ca, se ne intoarcem la chestiunile tehnice legate de noul nascut si de proaspata mama. Care ar fi acelea? Pai tinutul in brate, imbracatul, spalatul, ALAPTATUL, hranirea bebelui.
M-am simtit incompetenta
Tin sa subliniez ca, atunci cand am devenit mama, treaba a stat wow…sau mai exact nu a stat nicicum. Eram varza. Pentru ca nu aveam nicio comparatie, nicio asemanare pe care sa o pun in practica. Nimic si nimeni nu parea sa fi descris in mod real cum e. Iar mintea mea era total goala. Nu mai retineam nici macar un rand din ceea ce citisem, din ceea ce mi se povestise, explicase…Nu mai imi aduceam aminte despre cum trebuie sa tii copilul in brate, despre cum il dezbraci, cum il hranesti. Era blank total. Si gaoace aia din patut parea cea mai amenintatoare si totodata fragila chestie din lume.
Iar cand s-a trezit….a fost panica. A fost un amalgam de emotii si trairi: bucurie si curiozitate, dar apoi avalansa de frica si senzatia de incompetenta. Trebuie sa o iau in brate. Sa o schimb si sa o hranesc.
Dupa ce m-am calmat un pic, au aparut brusc si ajutoarele. Am vazut ca bebelusul nu e asa de fragil si ca nu se rupe, ca e ok si daca esti neindemanatic la imbracare. Si, mai ales, ca el isi gaseste cumva drum spre san si fara dibacia ta. E important cum il faci sa suga…
Lapte, sani, biberoane…
Ma rog, toate acestea fiind depasite…am fost sfatuita ca atunci cand copilul doarme sa ma mulg din sanul din care nu a supt – ca sa stimulez lactatia. Oh, Doamne cum fac asta? Cand asistenta mi-a montat prima data pompa pe san, am zis ca mor…simteam ca umblu dezbracata in piata publica si ca se toarna acid clorhidric pe mine. M-am simtit aiurea: rusinata, nepriceputa, indurerata. Si nu eram vorba doar de starea sufleteasca, dar si de durerea fizica. Mulsul durea. Am intrebat daca asa va fi mereu si am fost asigurata ca asa e primele dati, pentru ca sanii sunt foarte sensibili si au nevoie de adaptare. Si, recunosc ca asa a fost.
Inceputul e mai greu
Prima saptamana de alaptat si muls a fost mai nasoala, dar apoi, pompa a devenit una dintre cele mai bune prietene ale mele? De ce? Pentru ca – nu-i asa cererea creeaza cerere – si golirea sanilor de catre copil sau de catre pompa transmitea corpului meu mesajul ca al meu copil are nevoie de lapte, asa ca productia crestea. Si uite asa, cine ar fi crezut ca pompa de san pe care am urat-o initial, mi-a fost de capatai? M-a ajutat sa scap de greutatea laptelui strans in sani atunci cand lipseam de acasa la vreo intalnire de job. M-a ajutat sa las rezerve de lapte pentru cand plecam de acasa. Sincer, m-a ajutat sa imi cresc mai bine copilul.
Si uite asa pompa aia primita la nasterea primului meu copil a avut viata lunga pentru ca ea a avut grija 5 ani mai tarziu si de a doua mea fetita.
