Odata ce femeile devin mame, se intampla un declic in mintea lor. Ceva se schimba. Ceva se accelereaza si totul trebuie sa fie perfect. Impecabil. Scos din cutie. De ce? Pai e logic, nu-i asa? Pentru ca ai lor copii vor avea de-a face cu acel ceva. Si acum vorbesc in nume propriu si va spun de ce acum la mine in casa curatenia se face la puterea a doua.
Mi-a placut intotdeauna sa locuiesc intr-o casa curata. Sa merg in locuri sclipitoare si luna. Sa am parte de bai igienizate…si nu m-am dat in laturi de a crea chiar eu ceea ce cautam/ asteptam. Asta daca peisajul in care poposisem nu era asa cum imi doream. Dar…mereu exista un mare dar….de cand am devenit mama, cred ca am luat-o razna cu nivelul de curatenie.
Sa fie luna
La inceput, credeam ca pot sa acopar eu totul: bebelus, casa, job, curatenie…Apoi am vazut ca gluma se ingroasa si ca e nevoie sa apelez la ajutoare. Mai intai am cautat o doamna draguta si harnica. Apoi, am investit in detergenti de calitate. Si cat mai variati. Apoi am dat iama aici.
Deoarece copilul nu ramane bebelus la nesfarsit…si mai ales cum el nu ramane mereu in patut, ci creste…Si tot asa si arealul lui de exploatare. Incepe sa mearga de-a buselea si sa guste ce intalneste pe jos. Sa linga. Sa atinga. Asa ca….m-am mobilizat cand am vazut ca fata mea se da in vant dupa scamele de praf care apar ca prin magie pe parchet. Chiar si la 10 ore de la aspirat si spalat. Si uite asa am investit. Am ales un aparat mic si harnic. Puternic ca cel de aici.
Curatenia la puterea a doua
De ce? E simplu! Ca sa pot actiona oricand vedeam inamici pe parchet. Chiar si cand nu venea Mioara ( prietena care ma ajuta la curatenie). Si mi-a iesit. Sau imi iese…insa trebuie sa recunosc ca aspiratorul nu mai sta in debara. El face parte din decorul permanent al living-ului. Zici ca suntem nebuni.
Zilele astea e accesorizat cu batista bebelusului, pentru ca asta mica ( 3 ani) are niste muci cat casa si nu facem fata doar cu suflatul. Apoi cand vine Mara de la scoala, facem confetti si fulgi din hartie creponata. Deci e rost de ajutor. Apoi ni se face chef de pufarine sau de pufuleti…asa ca ma intelegeti.
Chiar, la voi cum e?
