Maria ne povesteste despre trairile ei zilnice ca mama. Si ca sotie. Despre cum e sa fii parinte modern. Sau chiar Buddha.
De curand, am incheiat un grup de lucru in practica numita Cercul sigurantei.
Teme si nevoi
Una dintre teme a fost cea legata de rupturi si repararea lor.
Exista rupturi de tot felul intre mine si copiii mei! Dupa certuri mai mari sau mai mici. Ma straduiesc de fiecare data sa ma intorc sa spun: “Imi pare rau!” (Nu “Iti cer scuze!”, pentru ca, citeam undeva, ca dupa ce ca ai facut-o de oaie, vii si cu o cerinta noua”. “Am reactionat asa pentru ca m-am simtit in felul urmator. Data viitoare o sa ma straduiesc sa ma comport mai cumsecade.”
In fiecare zi
Dar om sunt. Si sunt supusa greselii! Desi ma straduiesc sa fiu IN FIECARE ZI o persoana mai buna. Din tot sufletul! Si atunci cand nu mai pot, ma intorc si plec si revin eu, cand am mintea limpede!
Sauuu revine Frumosu’ Sot! Si asta imi place la nebunie, cand uneori simte el ca gata cu bateria mea si intra lin in scena!
Cum si cand?
Ultima data cand copiii cereau si luna de pe cer si am fugit sub patura, a intrat in jocul lor si vezi posibilitati de multimi de 3 luate cate 11 la ora de culcare!
– Tata, eu vreau sa stau la mijloc si tu in stanga si mama in dreapta!
– Ba nuuu! EU vreau sa stau la mijloc si tata in stanga si mama in dreapta!
– Bine, ma pun aici si stai tu Matei aici si tu Stefan aici!
– Nuuu! Eu vreau sa stau intre doi adulti.
– DECI tata tu te pui aici. Si Stefan aici si mama aici si eu stau la mijloc!
Si daca nu au parlamentat asa! Era 8 seara, dar tot ce voiam de Craciun era sa dorm!
Si atunci i-a venit iubitului ideea salvatoare!
– Uite, baieti: sta mama (mama zacea de mult), apoi tu Matei, apoi eu. Si tu Stefan vrei sa stai pe burta mea si asa esti ca intre 2 oameni?
– Daaa!
O, doamne! Buddha tre’ sa fii uneori ca parinte! Daaar cu cat mai multi Buddha, cu atat mai bine!
