Daca e sa socotesc si gradinita, dar si masterul, un calcul simplu arata ca am petrecut 21 de ani in sistemul de invatamant de stat romanesc. Si da, voi socoti si gradinita pentru ca de acolo se pun bazele. De acolo incep si “pilele”. Am invatat-o pe pielea mea. Daca esti fata primarului vei primi rolul de Alba-ca-Zapada, iar daca nu, te vei multumi doar cu cel de Lizuca din Dumbrava minunata. Tot de aici incep si comparatiile. La pachet cu laudele si pedepsele. Aici am primit si prima nota de 4. Sau de 2. Nu stiu exact care dintre ele. Pentru ca nu era o nota. Era o bulina mare albastra pe caiet.
Scoala primara m-a invatat ca daca dau un raspuns gresit toata clasa o sa rada de mine si ca e mai bine sa tac. Tot aici am aflat ce inseamna frica. Frica de a lua o nota mica, de a fi aratat cu degetul ori de a fi parat. Aici am invatat si sa ma ascund. Si sa mint uneori.
Scoala generala mi-a oferit materii multe si diverse, dar m-a invatat doar sa tocesc. Sa tocesc o lectie numai de dragul unei note mari.
Liceul m-a invatat multe integrale si probabilitati in cele 8 ore de matematica pe saptamana a caror utilitate practica nu am descoperit-o inca. M-a invatat si ce inseamna frustrarea unor profesori, dar si barfa dintre colegi si falsele prietenii.
Facultatea m-a invatat niste lectii de economie invechite. Si ca daca nu stai la camin nu ai parte de chiar asa multa distractie, si ca prieteniile sunt rare.
Iar masterul m-a invatat acelasi lucruri ca si facultatea, doar ca pe banii mei.
Ce nu m-a invatat scoala? Tot ce a ramas. Sa-mi exprim liber propriile idei, sa nu ma compar cu nimeni niciodata (sa ma compar doar cu mine, unde am fost in urma cu un an si unde sunt acum), sa aleg ceea ce mi se potriveste. Nu m-a invatat cum sa imi dezvolt aptitiudinile, cum sa imi consolidez increderea in mine, cum sa gestionez un conflict. Si nu mi-a zis niciodata ca atunci cand voi termina anii de studiu nu voi fi pregatita in vreun fel pentru viata.
text: Cristina Zarioiu, foto Shutterstock.com
