Orice părinte ar spune că încăpățânarea și copiii sunt practic inseparabili. Copiii tind să fie deosebit de încăpățânați atunci când încep să pășească, dar și în timpul adolescenței. Însă, încăpățânarea poate apărea la orice vârstă. Uneori face parte din personalitatea cuiva, dar un părinte are rolul de a-l învăța pe copil cum trebuie să se comporte. În alte cazuri, este pur și simplu o modalitate de a testa limitele și de a-și afirma independența. Uneori, însă, un copil are dificultăți în formularea verbală a ceea ce se întâmplă cu el.
Capriciile copiilor reprezintă pentru adulți un comportament incontrolabil și, prin urmare, greu de gestionat.
Iată câteva trucuri eficiente pentru a comunica cu un copil nervos și încăpățânat:
1 – Nu țipa. Vocea trebuie să fie fermă și sigură
Este important să oferiți copiilor îndrumări precise și sigure, oferind reguli cu propoziții scurte și clare, însoțite de gesturi ușor de recunoscut. Acest lucru nu înseamnă să țipați, dar să folosiți un ton ferm și sigur, decisiv.
2 – Recompensează comportamentul corect. Fără exagerare
Puteți recompensa comportamentul corect, în loc să pedepsiți comportamentul greșit. Fiți atenți, totuși, să nu abuzați de recompensele care, dacă sunt dăruite prea ușor, își pierd valoarea plăcută pe care o aveau când au fost oferite.
3 – Tratează-l ca pe o persoană adultă
Mulți părinți fac greșeala fundamentală de a uita că un copil, oricât de mic, este o persoană cu toate complexitățile care îl caracterizează. Și astfel, dacă un adult se confruntă cu schimbări de dispoziție și capricii care se justifică prin oboseală și stres, același lucru se aplică și copiilor.
4 – Învață să distingi între capriciu și nevoie
Nuanțele mici din sunetul vocii copilului pot indica nevoi diferite. Uneori este vorba de cerințe normale, cum ar fi alimente, laptele matern sau nevoia de atenție. În timp ce altele pot fi mai puțin importante.
5 – Nu abuzați de dulciuri pentru a potoli capriciile copilului. Sunt o sabie cu două tăișuri
Deserturile sunt o bucurie pentru un copil, dar nu pentru a potoli un capriciu al unui copil nervos. Și nici promisiunile materiale. Copilul trebuie să înțeleagă din vorbă. Și doar ca un supliment pentru un comportament bun, cooperant, poate primi și o mică atenție. Dar nu trebuie să devină un obicei.
6 – Nu interveniți cu o pedeapsă atunci când copilul se dovedește posesiv față de un obiect
Atunci când o fetiță se dovedește a fi prea posesivă cu păpușa ei preferata sau cu un alt obiect care este deosebit de tentant pentru alt copil, crizele de isterie pornite în acel moment nu trebuie pedepsite. Este mai eficient să încerci să-i distragi atenția de la obiectul dorit, probabil propunând o alternativă la fel de interesantă.
7 – Când capriciile se află în afara controlului, liniștiți copilul cu o îmbrățișare
Dacă copilul explodează într-un fel de criză isterică, trebuie să țineți cont de faptul că partea emoțională a creierului nu este încă bine dezvoltată și, prin urmare, și-a pierdut controlul. Cea mai bună atitudine este să-l liniștiți cu o îmbrățișare.
