Copii si crize de nervi

O seara linistita. Doi copii. Un parinte sau doi. Si invariabila, criza de nervi a fiicei. Cum faci sa ii tii piept?

Crizele de nervi sunt frecvente la copii. Si ele transmit diferite mesaje in functie de varsta domnisorului sau domnisoarei in cauza. Insa de multe ori parintii sunt atat de epuizati de aceste actiuni, incat nu mai au rabdare si chef sa le decodifice. Reactioneaza de la primele semne, devin agresivi si uneori violenti. Ceea ce regreta mai tarziu. Dar ce mai conteaza?

Atunci cand esti implicat intr-o criza de nervi a copilului din dotare, fa bine sa gasesti timp ca sa iti raspunzi la cateva intrebari. Sa afli ce se ascunde de fapt in spatele crizelor de nervi si de ce acestea se agraveaza.

  • Ce incearca sa exprime copilul tau prin crizele de nervi?

Fiecare criza de nervi transmite un mesaj. Copiii mici ( 2-3, poate chiar 4 ani) spun ca sunt frustrati ca nu pot face tot ceea ce vor. Tot ceea ce simt. Ca nu pot tine pasul cu fratii mai mari ( daca e cazul)

  • Cum e copilul tau dupa o criza de nervi? Mai deschis, mai relaxat, mai vesel? Sau tot la fel de suparat?

Crizele de nervi nu sunt un motiv de rusine. Nu sunt ceva interzis. Sunt neplacute, desigur. Mai ales pentru parinti, mai ales in spatii precum magazine si parcuri, unde privirile judecatoare ne acuza….insa priveste altfel. Crizele de nervi pot fi de ajutor. Copiii au nevoie sa descarce, sa dea deoparte stresul si energia negativa acumulate. Copiii isi exprima adesea frustrarea, neputinta, durerea printr-o criza de nervi. Ei nu vor sa ne atace, ci au doar nevoie de un partener de suferinta.

  • Crizele de nervi repetate, dar fara efect vindecator demonstreaza ca al nostru copil e singur.

E trist, dar adevarat. Copilul continua sa urle, sa se tavaleasca, sa loveasca, sa ceara ajutor, pentru ca el se simte singur. Abandonat, neascultat si luat in seama.

Noi ne agitam sa stingem criza sau sa „il/o executam” pe fiul sau pe fiica noastra. Sa il reducem la tacere. Sa il amenintam.  Sa il izolam. Sa ii taiem comunicarea. Si el e nevoi sa o ia de la capat.

Larry Cohen spune ca „uneori, nu trebuie decat sa lasam o criza de nervi, doua, sa se desfasoare pana la capat, fara nicio incercare de a le intrerupe. Dupa aceea, copiii pot inceta sa mai faca astfel de crize, fiinca simt in sfarsit ca au fost auziti.”

Atunci cand copilul tau sufera, cand cere ajutor, cand urla, e bine sa ii fii alaturi. Nu doar sa astepti sa treaca uraganul. E bine sa fii deschis si cu inima aproape. Astfel de momente de apropiere o sa ii arate copilului tau ca „nu va fi lasat singur in noaptea intunecata a sufletului”

  • Cum reactioneaza familia la crizele de nervi?

E bine sa nu cedati si sa fiti fermi. Daca ati impus o limita, resepctati-o si nu cedati ca sa evitati o criza de nervi…pentru ca va veti confrunta cu indesirea lor. Mai ales daca decizia voastra de refuz e una intemeiata.

Crizele de nervi care au loc in public ne fac sa ne rusinam. Acasa, ele ne fac sa ne simtim neputinciosi si epuizati. Pentru ca atunci cand se crizeaza, copiii sunt contropiti de sentimente si pierd controlul. Asa ca au nevoie de cineva caruia sa ii dea un sut. De cineva care sa ii arate ca nimic din interiorul lui nu e asa de grav si de intunecat incat sa nu poate fi imparatasit.

  • Cum opresti crizele de nervi?
  • E bine sa ii fii alaturi copilului. Sa petreci timp cu el. Timp special. Sa te joci si sa te harjonesti cu el. Sa simta ca i te dedici. De fapt, ideal e ca amandoi parintii sa ii aloce timp copilului.
  • Sa jucati jocuri care imita situatia reala. Pentru suparaciosi – jocuri de genul  „facem ce zice seful”, „cursa de viteza” ( unde el castiga), „cine tipa mai tare”, „cine rade mai tare?”
  • Urmareste cum arata crizele si daca au un tipar.
  • Intelege ca orice copil foloseste limitele ca prilej de a descatusa furia. Copiii au nevoie sa il auda pe NU. Si au nevoie sa invete cum sa il respecte.

foto Shutterstock.com

 

Articole asemanatoare:

My title page contents