Pe orice părinte l-ar speria întârzierea de vorbire a copilului. Acum depinde și la ce vârstă are această așteptare… Pentru că vârsta la care micuții spun primul cuvânt poate varia.
Vă fac o mărturisire: nepotul meu a început să vorbească după vârsta de 3 ani. Bineînțeles că întârzierea de vorbire a copilului i-a făcut pe părinți să bată pe la multe uși. Întâi s-au adresat pediatrului. Acesta i-a trimis la ORL-ist, suspectând că ar putea avea tulburări de auz, ceea ce îi putea afecta vorbirea. Rezultatul: clinic sănătos. Apoi i-a îndrumat către un psiholog, temându-se că ar putea fi vorba de autism. Din fericire nu s-a confirmat.
Ei bine, când aproape să împlinească 4 ani, la o masă în familie, nepotul meu a luat ceva din farfurie ca să ducă la guriță. Unul dintre unchi, în glumă, i-a spus: ”Cu furculița, nu cu mâna, țărane!” Nepotul meu l-a fixat cu privirea și i-a răspuns: ”Tu ești!” Acelea au fost primele lui cuvinte. Într-adevăr, copilul nu avea nimic. Doar că, extrem de ocupați, părinții nu aveau timp să-i vorbească băiatului, iar preocuparea lui de bază era privitul la televizor.
Întârzierea de vorbire a copilului
Ca și în cazul altor abilități, vârsta la care copiii încep să vorbească poate varia. Mulți gânguresc fericiți „mama” și „tata” cu mult înainte de împlinirea primului anișor, iar până la vârsta de 18 luni au un vocabular ce conține circa 20 de cuvinte. Cunoscând ceea ce este „normal” și ceea ce nu este în dezvoltarea limbajului, părinții își pot da seama la timp dacă există motive de îngrijorare în privința copilului, sub acest aspect.
Una este ca un copil să spună cuvinte și alta este să vorbească. Limbajul presupune articularea și este un întreg sistem ce oferă informații semnificative. Diferențele de vorbire și de limbaj diferă, dar adesea se suprapun. De exemplu, un copil cu o întârziere de limbaj ar putea să pronunțe bine cuvinte, dar să nu poată spune două, împreună. Un copil cu o întârziere de vorbire ar putea folosi cuvinte și expresii pentru a-și exprima ideile, dar ar fi greu de înțeles.
Când dezvoltă copiii abilități de vorbire și limbaj
Etapele de vorbire și de dezvoltare a limbajului sunt aceleași pentru toți copiii, dar vârsta la care apar poate varia foarte mult. Pe la vârsta de 9 luni, bebelușii ar putea spune ”mama” și/sau ”tata”, fără să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă aceste cuvinte. Înainte de 12 luni, bebelușii ar trebui să poată acorda atenție sunetului și să înceapă să recunoască numele unor obiecte obișnuite (masa, cana, ușa etc). Bebelușii care nu reacționează la sunete ar putea prezenta semne de pierdere a auzului. La vârsta de un an, copiii ar trebui să-și poată folosi vocile pentru a se referi la mediul lor.
Între 12 și 15 luni
Micuții ar trebui să aibă o gamă mai largă de sunete (cum ar fi p, b, m, d sau n), să imite sunetele și cuvintele pe care le aud și adesea să spună unul sau mai multe cuvinte (în afară de „mama” și „tata”). Ar trebui, de asemenea, să înțeleagă și să urmeze instrucțiuni simple într-un singur pas (Exemplu: „Te rog să îmi dai jucăria”).
Între 18 și 24 de luni
În acest interval copiii ar trebui să cunoască circa 20 de cuvinte, ajungând ca la împlinirea a 2 ani să cunoască circa 50 de cuvinte sau mai mult. De la 2 ani încep să combine două cuvinte, realizând propoziții simple. Un copil de 2 ani ar trebui să poată identifica obiecte comune, reale sau în imagini (ochi, urechi, nas etc) și să urmeze comenzi în două etape (Exemplu: „Te rog să ridici jucăria de jos și să mi-o dai!”).
Între 2 și 3 ani
Părinții adesea văd progrese uriașe în discursul copilului. Vocabularul se îmbogățește, copilul poate să numere și să combine trei sau mai multe cuvinte în propoziții. De asemenea, și capacitatea lui de înțelegere crește (Exemple: „Ia jucăria de sub pat și pune-o pe masă!”). Tot acum ar trebui să înceapă să identifice culorile și să înțeleagă conceptele descriptive (”mare”, ”puțin”).
Care sunt semnele unei întârzieri de vorbire sau de limbaj
Un copil care nu răspunde la sunete sau care nu vocalizează ar trebui să fie văzut de un medic. Iată câteva lucruri de urmărit:
La 12 luni nu utilizează gesturi;
La 18 luni preferă gesturile pentru a comunica, în defavoarea vocalizării; are probleme în imitarea sunetelor, are probleme în a înțelege cereri verbale simple;
La 2 ani nu rostește cuvinte sau fraze spontane, spune doar anumite sunete sau cuvinte în mod repetat și nu poate folosi limbajul pentru a comunica mai mult decât nevoile sale imediate (papa, pipi etc). Nu poate urma indicații simple, are un ton neobișnuit de voce (nazal). Este mai greu de înțeles decât era de așteptat pentru vârsta lui.
Părinții ar trebui să înțeleagă jumătate din discursul unui copil la 2 ani și aproximativ trei sferturi la 3 ani. Până la vârsta de 4 ani, un copil ar trebui să fie în mare parte înțeles, chiar și de către persoanele care nu îl cunosc.
Ce cauzează întârzierea vorbirii
O întârziere de vorbire ar putea fi cauzată de probleme ale limbii (fren sublingual scurt) sau boltei palatine. De asemenea, mai poate fi cauzată de existența unor probleme ale zonei creierului responsabilă de vorbire, ceea ce face dificilă coordonarea buzelor, a limbii și a maxilarului pentru a produce sunete.
