Iusti Damian isi priveste fiul si se vede in oglinda. Pentru ca, nu-i asa, copiii nostri sunt oglinzile noastre. Si la bine si la rau.
- Tati, uita-te la mine! a strigat Stefan si eu m-am intors repede spre el, speriat ca a patit ceva. Pot sa fac pipi la orice pisoar acum.
Aceasta discutie serioasa am purtat-o cu Stefan de Ziua Copilului in WC la Carrefour. (Pentru cei curiosi, pisoarele de la Carrefour sunt cele mai inalte pisoare dintre toate toaletele pe care le-am vizitat impreuna cu Stefan). Pentru el, acest lucru a reprezentat un ultim examen pe care l-a trecut cu brio. Am citit in ochii lui ca e fericit ca a trecut in clasa copiilor mari.
Ma uitam la el seara, dupa ce a adormit, si mi-a trecut prin minte comparatia cu personajul din Austin Powers, Mini-Me. Va amintiti acel personaj scund care il imita pe Dr Evil in toate gesturile si care este tare mandru cand este in compania lui Dr Evil? Fara sa vreau, mi-am dat seama (pastrand proportile) ca Stefan este un Mini Me in ceea ce priveste anumite gesturi si parti din comportamentul meu. Daca Dr Evil l-a creat pe Mini Me prin inginerie genetica, Stefan are, in mod natural, o parte din genele mele și ale Sorinei si, incetul cu incetul, parti din personalitatea mea trec si devin parti ale personalitatii lui. De unele lucruri sunt mandru, altele ma fac sa ma privesc pe mine intr-o alta lumina. De exemplu:
- Mie imi place inghetata. Stefan adora inghetata. Ar manca inghetata dimineata, la amiaza si seara.
- Eu sunt dezordonat. El este dezordonat. Isi arunca hainele exact asa cum o faceam si eu cand eram mic. (cand am crescut, ai mei stiau cand am venit ametit de la vreo petrecere pentru ca imi aranjam hainele frumos pe umerase si pe scaune!).
- Tonul vocii mele este ridicat. Si vocea lui se aude din orice sala unde s-ar afla.
- Atat eu, cat si nevasta-mea iubim filmele. Cand plecam undeva mai mult de 4 ore, Stefan se uita la desene animate, ca sa nu spun ca avem un adevarat ritual cu vizionarea unui film la cinematograf.
- Dupa cum stiti, am recunoscut deja ca eu mai injur in masina (fac progrese in acest sens, dar nu sunt complet vindecat). Stefan injura si el uneori in masina (si aici facem progrese).
- Scrisul meu este indescifrabil uneori. Invatatoarea lui Stefan se plange de cat de urat scrie copilul, cu singura diferenta ca nu face greseli gramaticale (dar asta e gena Sorinei!)
A, sa nu uit! Eu nu ma prea uit la fotbal si nici nu joc acest joc, iar acest lucru i s-a transmis si lui. Pentru ca s-a dovedit ca are doua picioare stangi. As putea continua lista inca mult, dar cred ca ati inteles esentialul.
Copilul meu (ca oricare alt copil) este o mica sugativa. Daca eu „scriu ceva”, el automat vine si absoarbe tot. Poate ar trebui sa ma sperie acest lucru, deoarece privind cum creste si cum ma copiaza ar putea sa rateze anumite lucruri care sunt rezultatul originalitatii si unicitatii fiecaruia dintre noi, dar ma simt linistit. De ce? Pentru ca oricat m-ar copia si oricat ar incerca sa faca ce face tata (adica subsemnatul), el va ramane tot Stefi. Un copil unic si original, care are darul sa ma surprinda chiar si atunci cand se duce la toaleta sa faca pipi!
P.S. Pentru toti cei care aveti copii, va urez cu intarziere LA MULTI ANI DE ZIUA COPIILOR! Stati un moment si savurati amintirile pe care le aveti cu ei si in care va regasiti voi in intregime. Dupa care trageti aer in piept si pregatiti-va pentru ce va urma. Cu copiii din ziua de azi, te poti astepta la orice.
