Tipuri de rigiditate: cum se manifestă și ce spun despre noi

Tipuri de rigiditate: cum se manifestă și ce spun despre noi. Rigiditatea personală nu înseamnă doar încăpățânare sau rezistență la schimbare. În psihologie, acest concept descrie moduri diferite în care oamenii rămân blocați în tipare de gândire, emoții sau comportamente. Specialiștii disting trei forme principale de rigiditate, fiecare având propriile mecanisme și efecte asupra vieții de zi cu zi.

Înțelegerea acestor forme de rigiditate ne ajută să observăm unde ne punem singuri limite și cum putem cultiva mai multă flexibilitate în fața provocărilor.

Tipuri de rigiditate. Rigiditatea poate fi:

• cognitivă
• afectivă
• motivațională

Rigiditatea cognitivă se referă la dificultatea de a ne adapta gândirea atunci când situațiile se schimbă. Este tendința de a păstra aceeași imagine mentală despre lume, chiar și atunci când apar informații noi care contrazic perspectiva anterioară.

Această formă de rigiditate afectează în primul rând capacitatea de adaptare — o abilitate esențială într-o lume aflată într-o continuă transformare. De aceea, flexibilitatea mentală este atât de des menționată ca opusul rigidității și ca o competență necesară.

Rigiditatea afectivă descrie constanța reacțiilor emoționale, indiferent de schimbarea contextului sau a situației. O persoană cu rigiditate afectivă tinde să răspundă aceluiași tip de stimul în același mod, fără a ține cont de nuanțele sau particularitățile momentului.

Rigiditate în psihologie: ce este și cum se manifestă

Rigiditatea motivațională apare atunci când o persoană are dificultăți în a-și reorganiza motivațiile într-o situație care cere flexibilitate și schimbare de comportament. Nivelul de rigiditate depinde de mai mulți factori: cât de complexă este sarcina, cât de atractivă este pentru individ, dacă există un risc perceput și alte condiții contextuale.

Psihologul A. F. Lazursky a descris rigiditatea emoțională ca pe o „stabilitate a emoțiilor”. Aceasta se referă la tendința unei persoane de a menține aceeași stare emoțională pentru o perioadă lungă de timp, chiar și după ce stimulul care a declanșat-o a dispărut, iar circumstanțele s-au schimbat.

Rigiditatea emoțională a gândirii este strâns legată de această stabilitate afectivă. Ea se manifestă prin fixarea atenției asupra unor evenimente, situații sau persoane care au avut un impact emoțional puternic — fie el negativ sau pozitiv. În multe clasificări ale personalității, psihologii vorbesc despre așa-numitul caracter „blocat”, în care individul retrăiește aceleași emoții, de obicei neplăcute, pentru perioade îndelungate.

Tipuri de rigiditate. Cum se manifestă rigiditatea?

După ce înțelegem teoria, devine firesc să ne întrebăm cum arată rigiditatea în viața de zi cu zi și cine o manifestă. De multe ori, aceste trăsături apar doar în anumite zone ale vieții, nu în totalitate, ceea ce face ca persoanele rigide să fie adesea percepute doar ca „încăpățânate” într-un anumit domeniu. În psihologie, au fost identificate șase tipuri de personalități la care rigiditatea apare frecvent.

1. Persoana sociabilă și vorbăreață

Acest tip are un discurs fluent, un vocabular bogat și abilități excelente de comunicare. Totuși, rigiditatea se manifestă prin lipsa de receptivitate la alte opinii. Pentru ei, există doar două variante: „părerea mea și cea greșită”. Nu sunt dispuși să-și ajusteze comportamentul, pentru că prioritatea lor este să-și exprime punctul de vedere și să-și demonstreze competențele.

2. Pesimistul nemulțumit

Această persoană rămâne blocată în negativ. Greșelile și eșecurile sunt trăite intens și prelungit, iar gândurile pozitive sunt rare sau inaccesibile. Oportunitățile trec neobservate, iar plângerile devin un mod de exprimare constant, fără a ține cont de emoțiile celor din jur.

3. Neîncrezătorul categoric

Cinic, direct până la duritate, acest tip se mândrește cu faptul că „spune lucrurilor pe nume”. Deși se consideră sincer, în realitate îi lipsește empatia și sensibilitatea față de ceilalți. Acest stil rigid este întâlnit adesea la persoane cu roluri de conducere.

4. „Planta de seră”

Preferă izolarea și evită implicarea în ceea ce se întâmplă în jur. Se remarcă printr-o atitudine distantă, uneori arogantă, și prin refuzul de a comunica. Crede că oamenii pot perturba ordinea interioară pe care și-o protejează cu strictețe.

5. Farsorul demonstrativ

Privește lumea printr-o lentilă sceptică și fatalistă. Folosește ironia și umorul negru, dorind să fie în centrul atenției. Totuși, comportamentul său poate răni sau respinge pe alții, fără ca el să fie conștient de impact.

6. „Griul cardinal”

Acest tip tratează oamenii cu superioritate, preferă cercuri restrânse și este înclinat spre intrigi. Rigiditatea se vede în tendința de a-și ascunde propriile emoții, în timp ce discută cu ușurință despre ale altora. Nu reflectează asupra consecințelor comportamentului său.

Cauze sociale

Rigiditatea personalității se formează, de regulă, între 3 și 5 ani, în perioada în care copilul se identifică cu părintele de același sex. În acest interval, modelele de comportament și reacțiile emoționale ale adultului devin repere pentru copil, influențând modul în care acesta va răspunde ulterior la schimbare și adaptare.