Avantajele și dezavantajele metodelor de diversificare

Exista avantaje și dezavantaje in fiecare metoda de diversificare. Insa, in primul rand, iata cum sta treaba. Există trei metode de a diversifica alimentația unui bebeluș – diversificarea clasică, autodiversificarea și o combinație între acestea două.

 

Evident, fiecare are avantaje și dezavantaje, însă cunoscându-le, vei putea decide ce vi se potrivește cel mai bine. Să o luăm pe rând:

Diversificarea clasică

Este metoda prin care bebelușului i se servesc alimentele noi după o schemă prestabilită. Presupune introducerea pe rând a alimentelor (respectând regula celor 3 zile pentru a putea depista alergiile). Fie sub formă de piure semilichid, fie sub formă de suc, din fructe sau legume. Consistența piureului crește treptat.

Avantaje

Stii exact ce și cât mănâncă, deci e o metodă potrivită pentru mămicile care vor să dețină controlul. În plus, riscul ca micuțul să se înece cu mâncare scade considerabil.

Dezavantaje

Copilul primește mâncarea stabilită de mamă, în cantități adesea cântărite, ceea ce nu este foarte bine, manifestând ulterior chiar o ușoară incapacitate de a se hrăni singur. Aceștia sunt copiii care, în prag de grădiniță, trec pe program intensiv ca să învețe să mănânce singur. Un alt dezavantaj este acela că va învăța mult mai târziu să mestece mâncarea, fapt pentru care, vei fi nevoită să-i oferi pireuri mai multă vreme. Sau ar putea să refuze piureul, arătându-se interesat, mai degrabă, de bucățelele de alimente. Iar dacă mama e foarte hotărâtă să-i ofere mâncarea așa cum vrea ei, deja apare un mic stres în procesul de diversificare.

Autodiversificarea

Este metoda prin care bebelușul primește bucățele de alimente, pe care le mănâncă singur, fără ajutor. Începutul diversificării este, practic, cerut chiar de către micuț, iar alimentele pe care le mănâncă sunt cele care îi fac poftă. În cazul autodiversificării, nu există o ordine a introducerii alimentelor și nici regula de 3 zile.

Avantaje

In primul rând, copilul fiind cel care cere, va fi un copil interesat de mâncare, o va descoperi singur, manifestând curiozitate, și îi va plăcea să dețină controlul. Va învăța, astfel, că alimentele au texturi diferite și chiar va putea să-și creeze propriul top al preferințelor.

Dezavantaje

Cel mai mare este cel al riscului mare de alergii, pentru că nerespectând regula de 3 zile îți va fi imposibil să-ți dai seama ce i-a provocat reacția alergică. Al doilea pe listă ar fi riscul de înec, deci va trebui să supraveghezi foarte bine bebelușul. Va face mizerie multă, așa este, doar mănâncă singur, dar va învăța despre gusturi în joacă, exact așa cum trebuie, fără niciun stres (evident, acesta este un avantaj!). Și nici nu va mânca foarte mult, pentru că această metodă îi permite să exploreze, nu să se și sature.

Diversificarea mixtă

Reprezintă o combinație între primele două metode deja prezentate – adică îi oferi copilului și piureurile sau sucurile de legume ori fructe, dar îi dai și bucățele de alimente spre care întinde mâna.

Această metodă are avantajele și dezavantajele celor două metode prezentate la început. Orice metodă ai alege, nu lăsa bebelușul nesupravegheat la masă. Lasă-l, însă, să se joace cu mâncarea și nu-l grăbi. La vârsta asta, totul e o joacă. O joacă serioasă, cu ajutorul căreia ei descoperă și fac alegeri după preferințe. Iar acest lucru se poate face fără stres dacă tu nu renunți la mesele de lapte de până acum. Nu vrea să mănânce sau nu mănâncă suficient? Avem lapte!

„Degețele” de mâncare

Sau cum le vei găsi pe Internet – finger food – cum a venit ea, denumirea, de la americani. Pe înțelesul tuturor, este vorba despre bucățele de alimente pe care copilul le poate lua cu mânuța lui și duce la gură.

Există o mulțime de alimente pe care i le poți oferi copilului care se arată dornic să experimenteze întreg procesul de hrănire singur – să aleagă, să apuce, să ducă la gură și să molfăie.

Iată câteva exemple:

  • fâșii subțiri de morcov, cartof, dovlecel (fierte în prealabil), buchețele mici-mici de broccoli sau conopidă sau chiar fâșii mici de roșie ori castravete (crude, desigur!);
  • fructe foarte moi sau bine coapte, tăiate în bucățele mici cât un zar mic sau fâșii subțiri – mango, pară, banană, prune, caise, pepene galbe și roșu (fără sâmburi), avocado;
  • cubulețe mici de brânzică, ou fiert tare, carne (bucățele mici, cât boabele de mazăre).

 

 

 

 

Articole asemanatoare:

My title page contents