Cum va intelegeti cu bunicii? Ce rol joaca in cresterea copilului? Sunt implicati sau ignorati? Va sustineti unii pe altii? E important sa ii implicam pe bunici in cresterea copiilor?
In ultima vreme, am participat la seminarii de parenting, am citit-o si am ascultat-o pe Urania Cremene. Si admit ca sunt si cateva idei care imi plac foarte mult. Abordarea asta empatica, insa in acelasi timp rationala a copiilor, pare sa functioneze.
Si am vibrat la ideile vis a vis de implicarea, aprecierea si „educarea” bunicilor in viata noastra si a copiilor nostri. Pentru ca nu-i asa, bunicii sunt buni si deschisi daca ii sustinem. E important sa luam in calcul ca parintii nostri, bunicii copiilor nostri, sunt diferiti de noi. Din start. Au crescut altfel, au trait altfel, gandesc altfel. Deci nu au aceleasi idei ca si noi. Si e important sa ne setam pe aceasta lungime de unda. Ca sa ne salvam nervii.
Suntem diferiti
Parintii nostri au alte metode de educatie si alte abordari. Insa cum putem face sa colaboram cu ei intru cresterea copiilor? Cum putem sa ii intregram in viata copiilor nostri si sa ii apreciem? Sa le multumim? Sa nu ne certam?
Totodata si bunicii au misiunea sa inteleaga ca pustii din ziua de azi nu sunt ca noi. Sunt pe fast forward. Vor altceva. Nu au aceleasi frici ca si noi si nu sunt ascultatori si indoctrinati.
Insa, totusi, e important sa ne putem baza pe bunici. Fara sa vrem sa ii schimbam. Fara sa folosim presiune. Si atunci ce functioneaza? „Intelegerea faptului ca de cele mai multe ori bunicii isi petrec foarte putin timp cu nepotii, sau mult mai putin timp decat noi. Si e nevoie sa intelegem aceasta stare de fapt atat noi, cat si ei, bunicii. Sa le explicam bunicilor ca atunci cand stau 2 ore pe zi cu nepotul sau cateva zile la o luna e diferit de atunci cand stai cu acel copil zilnic. Iata ce ne indeamna Urania Cremene sa facem. Sa folosim empatia:
„Mama, daca ar trebui sa-ti petreci timp cu el zilnic, nu ai mai avea rabdare sa-i dai tu sa manance, nu ai mai putea sa-l imbraci tu, nu ai mai putea sa-i strangi tu toate jucariile de pe jos, si toate lucrurile acestea pe care tu le faci pentru el, in locul lui, te-ar obosi ingrozitor. Pentru ca ai mai avea de facut si alte lucruri pe langa.” Si uite asa, e posibil ca bunicii sa reactioneze.
Traseaza limite
Noi, parintii, trebuie sa ne setam o lista scurta de dorinte vis a vis de bunici. 5 prioritati care sa fie respectate. Si in rest, libertate. In casa bunicilor, viata curge dupa anumite reguli, in casa noastra dupa altele. Insa exista limite si exista si lucruri care nu pot fi negociate.
La noi in familie, bunicii – mai ales mama mea – le spulbera total ordinea alimentara copiilor mei. Le cumpara si le administreaza ciocolata cu nemiluita, doar pentru ca i se pare ca eu le privez de acest dulce. Si ea nu se gandeste si la faptul ca exista consecinte ulterioare de genul obisnuinta, agitatie, kilograme in plus. Cu care eu ma confrunt ulterior, pentru ca ea pleaca acasa dupa cateva zile, Si mie imi ia cel putin o saptamana sa readuc lucrurile pe fagas.
Bunicii cred uneori ca asa se traduce dragostea: sa le dam nepotilor ceea ce parintii limiteaza sau interzic. Fara sa se gandeasca ca ne submineaza, ne ranesc. Fara sa se gandeasca ce se va intampla mai incolo. Bunicii se comporta diferit cu nepotii decat au facut-o cu noi. Si noi avem misiunea sa ii facem sa inteleaga ca exista limite. Iar daca nu inteleg cu frumosul, pot exista si luari de masuri. Blande sau in forta.
”Eu te rog sa faci asa si daca tu alegi sa faci pe dos, eu pot alege ca vizitele pe care nepotul tau le face la tine sa se rareasca. Nu cred ca vreunul din noi vrea lucrul acesta, pentru ca eu cred ca e importanta relatia pe care un copil o are cu bunicii lui.” – Urania Cremene
