Dezvoltarea emoțională în copilărie este de mare folos mai târziu. O imensă dezvoltare socială și emoțională are loc în timpul copilăriei. Pe măsură ce copiii se confruntă cu schimbări de temperament, schimbări de dispoziție și o lume socială în expansiune, trebuie să învețe mai multe despre emoțiile lor. Precum și despre cele ale altor persoane.
Dezvoltarea emoțională în copilărie. Emoțiile și experiențele sociale din prima parte a copilăriei
În primii ani, schimbările de temperament sunt destul de comune. Copiii tind să aibă schimbări rapide ale dispoziției. În timp ce emoțiile lor pot fi foarte intense, aceste sentimente tind să fie destul de scurte. Copiii mici pot fi foarte posesivi. Și au dificultăți în a împărți și împărtăși cu alții ceva ce le aparține. A învăța să te alături altor copii este o abilitate esențială. În doar câțiva ani, copilul va trece de la petrecerea celui mai mult timp cu familia și prietenii apropiați, la petrecerea unei mare parte a zilei interacționând cu colegii. Învățând și jucându-se cu alți copii la școală.
De fapt, cercetătorii au descoperit că dezvoltarea emoțională și aptitudinile sociale sunt esențiale pentru pregătirea școlară. Exemple de astfel de abilități includ atenția asupra figurilor adulte, trecerea ușor de la o activitate la alta și cooperarea cu alți copii.
Dezvoltarea emoțională în copilărie. Ajutarea copiilor să dezvolte abilități sociale și emoționale
Dar cum poți ajuta copilul să învețe cum să se joace bine cu ceilalți? Competența socială implică nu numai capacitatea de a coopera cu colegii. Include, de asemenea, lucruri precum abilitatea de a arăta empatie, de a exprima sentimente și de a împărtăși cu generozitate lucrurile personale.
Modelarea comportamentelor adecvate este esențială. Observarea joacă un rol vital în modul în care copiii mici învață lucruri noi. Dacă copilul vede că împărtășești și altora din experiența ta, că îți exprimi recunoștința, sentimentele, acesta va avea o înțelegere solidă cu privire la modul de a interacționa cu alte persoane din afara casei. Poți modela aceste răspunsuri în propria casă/familie, atât cu copilul cât și cu alți membri ai familiei. De fiecare dată când voi, adulții, spuneți „vă rog” sau „vă mulțumesc”, demonstrați cum doriți să se comporte și copilul.
Laudă-ți copilul atunci când manifestă comportamente sociale bune. Consolidarea nu numai că îi face pe copiii mici să se simtă bine, dai îi ajută să înțeleagă de ce anumite comportamente sunt de dorit și demne de laudă. Ajutarea copiilor să se simtă bine cu ei înșiși joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea unui sentiment de empatie și de competență emoțională. Prin crearea unui climat pozitiv, în care copiii au voie să își împărtășească sentimentele, copiii vor începe, în mod firesc, să devină mai generoși și mai atenți.
Dezvoltarea emoțională în copilărie. Predarea empatiei și cooperării
Părinții pot, de asemenea, stimula empatia și construi inteligența emoțională prin încurajarea copiilor să se gândească la modul în care se simt ceilalți oameni. Întreabă copilul despre propriile sentimente: „Cum te-ai simțit când ți-ai pierdut jucăria?” „Cum a făcut această poveste să te simți?”.
Odată ce copilul devine priceput în a-și exprima propriile reacții emoționale, începe să pui întrebări despre modul în care se pot simți alte persoane. „Cum crezi că s-a simțit Alina când i-ai luat jucăria cu care se juca?”. Punându-i astfel de întrebări, copilul poate începe să se gândească la felul în care propriile lui acțiuni ar putea afecta emoțiile celor din jurul lui.
Posibilitatea copilului de a interacționa și de a se juca cu alți copii este una dintre cele mai bune modalități de a vă învăța copilul cum să relaționeze cu ceilalți. Deși se pot juca frumos unii cu alții, la un moment dat, din cauza vârstei, copiii sunt adesea nerăbdători și nu au capacitatea de a împărtăși. Lucrurile însă, vor începe treptat să se îmbunătățească odată cu vârsta și cu experiența.
Pe măsură ce copiii se joacă și interacționează, încep să dezvolte abilități sociale de rezolvare a problemelor. Primele încercări ar putea implica o mulțime de argumente și conflicte cu frații și colegii. Dar în cele din urmă, copiii învață cum să negocieze. Și să facă compromisuri cu alți copii.
