Mara Wagner este o tipa pe care o dibuiesti destul de greu, dar si cand ai reusit, fata asta iti intra la inima si nu iti mai iese neam. Mara e jurnalista, dar e si mama lui Max si Verei. Sau, poate mai degraba, e mai intai mama si apoi jurnalista. Ea decide.
Cand incerci sa dai de Mara, nu stii daca iti iese ori ba. Nu stii daca raspunde la telefon sau la mail. Dar stii sigur o treaba: ca nu te lasa cu ochii in soare. Ca revine, ca intoarce apelurile, ca iti raspunde la mail…intr-un cuvant sau mai multe: stii ca te poti baza pe ea. Asa e Mara: serioasa si buna, dar extrem de haituita.
„Zilele mele sunt extrem de pline. Presupune ca la fel ca orice zi din viata oricarei mame cu job full time. Ma trezesc la 6.30, pregatesc copiii pentru scoala si gradinita, muncesc pana pe la pranz, apoi ii culeg de la treburile lor si-i hranesc – cu ajutorul mamei mele – dupa care muncesc iar pana pe la 17-18. Seara, proaspata ca o floare dupa o zi de lucru, merg cu copiii in parc sau pe la diverse activitati si bifez si niste cumparaturi pe drum – daca lucreaza sotul pana tarziu si nu le rezolva el. Dupa care ma delectez alergand sa-i spal, sa-i hranesc si sa-i culc. De la orele 22.30, uneori 23.00, dupa ce i-am culcat, ma dedic mie. Adica pic lata de oboseala. Viata de mama. :)”, povesteste inca cu zambetul pe buze Mara noastra.
Viata de mama
Daca o vezi pe Mara, citesti cu usurinta spiritul usor hippiot care zace in ea. Izul de libertatea si de deschidere care a manat-o inainte. Pentru ca, Mara iti sare in ochi. E o tipa citita, smart, finuta, speciala. Nu stiu daca a fost asa mereu sau daca meseria de mama a schimbat-o si a transformat-o.
„Comportamental, m-am schimbat enorm de cand sunt mama. Inainte sa am copii, eram o persoana boema, cultivatoare de vicii, care adora sa piarda timpul in mod constient. Acum am devenit un robotel responsabil, cu liste si agende, mereu in criza de timp. In sufletul meu insa, e in continuare cuibarit un dor de nebunii, de iresponsabilitate si prostii, care fierbe la foc mocnit. Posibil sa erupa la pensie, dupa ce vor fi crescut copiii, poate si nepotii si imi pot permite sa NU mai fiu un bun exemplu, sa pretind ca sunt senila.”, admite Mara.
Dupa cum v-am mai spus, Mara este mama lui Max de 11 ani si a Verei de 4 ani.
„Max m-a invatat sa privesc viata intr-un mod masculin. Am aflat cum stau treburile cu mandria, camaraderia, spiritul competitiv si increderea. Am invatat sa spun lucruri importante si fara vorbe, am simtit placerea unui sut corect la poarta, am inteles nebunia jocurilor video si am avut emotii la prima intalnire cu o fata. Baiatul mi-a dat echilibru si increderea ca sunt cea mai buna mama din lume. Apoi a venit fata (Vera, 4 ani) si mi-a intors lumea interioara cu susu-n jos. Vorbareata, capricioasa, sensibila si sofisticata, imi ridica sufletul pe cele mai inalte culmi pentru ca apoi sa dea cu el de pamant in secunda urmatoare. De cateva ori pe zi. Un carusel emotional, un vartej de iubire. Fata imi reaminteste ca, pe langa a fi mama, sunt totusi femeie. E un balans perfect cand ai pereche, mai ales daca sunt firi diferite, inveti enorm, intelegi tot mai multe pe zi ce trece si devii mai tolerant. Cu ceilalti si cu tine.”, marturiseste atat de frumos mama din povestea de azi.
Nu alegeti extremele
Mara e o femeie cu picioarele pe pamant. O femeie care a invatat pe propria-i piele ca nu e treaba usoara sa fii parinte.” Oricine sustine ca viata nu i s-a schimbat dupa copii, minte. Sau poate are slujitoare, un palat cu camere ferecate si usi secrete. A avea copii inseamna nopti nedormite cand vreunul e bolnav, inseamna dus copiii de colo-colo, ore de baschet si cursuri de dans, inseamna dat usa de perete in diminetile de weekend, plictisitoare petreceri de copii, strans jucarii de pe jos in fiecare seara. Practic, viata noastra “de cuplu” infloreste doar in vacante, cand sunt copiii la bunici. In rest, caldut, ca toata lumea”.
Daca ar fi sa le dea un sfat parintilor incepatori, Mara nu pregeta sa le spuna: „sa nu picati in capcana extremelor. Cand devii parinte, ti se deschide o lume complet noua, fascinanta, dar dificila. La inceput, esti speriat, nu intelegi nimic, cauti ajutor, informatii, iei totul drept bun. Stresul e mare, cearcanele adanci, emotiile puternice. Si pericolul s-o iei razna e urias. Vrei sa faci totul perfect si incepi sa tii copilul departe de televizor, de fastfood, de zahar, de vaccinuri – de tot ce-ai citit tu pe net ca-i poate dauna, indiferent ca e adevarat sau nu. Doar ca nu asta este lumea in care traim si orice comportament extrem este daunator. Cel mai greu lucru cand esti parinte este sa-ti pastrezi capul limpede, sa mentii un echilibru, sa incerci sa privesti lucrurile din mai multe unghiuri.
Si inca ceva mai e foarte important: sa nu-ti educi copiii cu bataia si cu frica. Exista alte metode in ziua de azi, mai greu de aplicat de parinti, dar mai umane pentru copii.”, conchide doamna in cauza.
Viseaza la scrie mai mult
Mara e multumita de viata ei, de oamenii din viata ei. „Tot ce este in viata mea este important si are un sens. Sigur ca mi-ar placea sa schimb anumite lucruri, cum ar fi decorul, de exemplu. Mi-as teleporta universul pe o insula insorita, unde nu ninge niciodata. Doar ca in felul acesta as intra in conflict cu fiu-meu, caruia ii plac iarna si schiul”, admite Mara.
Si daca voi credeti ca ea nu viseaza, ca nu are nicio dorinta, ei bine va inselati amarnic.
Mara vrea sa scrie si iar sa scrie, insa, „din pacate, nu prea am timpul necesar. Sigur, scriu pe blog de ani de zile – daca asta se poate numi scris – functioneaza ca un soi de supapa. Dar pentru scris serios e nevoie de timp, de liniste si concentrare. Nu poti incepe o fraza, mai clatesti o olita, mai scrii doua vorbe, mai faci o tema la mate… in fine, eu una nu pot….”.
Si tot Mara mai viseaza la „o jumatate de zi pe saptamana timp doar pentru mine. Fara familie, fara copii, doar me time. In aceasta jumatate de zi sa pot face ce-mi trece prin cap, sa citesc fara sa ma intrerupa cineva sau sa ma duc la coafor sa ma rasfat, sa urmaresc un film cap-coada, sa ma plimb de nebuna pe strazi sau pur si simplu sa ma uit pe pereti si sa-mi adun gandurile. Sau sa dorm. De fapt, as avea nevoie de o menajera si doua bone de weekend. 🙂
De viitor? Mi-ar placea o casuta cu curte si gradina. Sau, na, as suporta si una pe malul marii.”
Nu-i asa ca Mara e tare simpatica? Suntem siguri ca si voua v-a placut de ea.
Si mai multe articole faine gasiti pe minunata noastra pagina de Facebook: https://www.facebook.com/9vremparinti/
