Sfaturi si iar sfaturi. De ce? După multe controale medicale efectuate la apariția “durerilor de burtică, ” după multe rugăminți spuse printre suspine, de a nu merge la grădiniță sau la școală, e clar. Ai înțeles că micuțul tău este predispus la anxietate. Ce poți face tu pentru a-l ajuta să treacă peste momentele pline de griji, îți spunem imediat.
Nu-l mai asigura că totul e ok!
Copilul tău este îngrijorat. Tu știi că nu are de ce să își facă griji, așa că îi spui: „Ai încredere în mine. Nu ai niciun motiv să te îngrijorezi!”. Dacă ar fi atât de simplu, ar fi perfect, dar nu este! Pentru că în momentele de anxietate, copilul deși vrea să te asculte, efectiv nu poate! Așa că este de dorit să reacționezi cu totul altfel.
Stop joc!
În primul rând, fă o pauză împreună cu cel mic și respirați adânc amândoi. Pasul următor este să-i arăți celui mic că înțelegi prin ce trece. Anxietatea este înfricoșătoare și el trebuie să știe că tu îi înțelegi starea. Odată ce copilul se calmează, este timpul găsirii unei soluții posibile. Pasul al patrulea este ca tu să renunți la a te simți vinovat/ă! Nu uita că ești un părinte minunat, dându-i celui mic informațiile necesare pentru a-și stăpâni îngrijorările.
Îngrijorările nu sunt neapărat rele
Anxietatea este dificil de suportat chiar și fără ca cel mic să creadă că este ceva în neregulă cu el. Unii dintre micuți, din cauza aceasta, pot dezvolta o anxietate legată de faptul că este anxios. A-l învăța, astfel, pe copil, că îngrijorarea are un scop în sine, îl va face mai liniștit.
Amintiri si info
Îi poți povesti de strămoșii noștri care atunci când plecau la vânătoare pentru a face rost de mâncare, îngrijorarea de a nu fi, la rândul lor, vânați de alte animale, îi făcea să fie atenți și prudenți. Acum, în prezent, nu mai trebuie să fugim de prădători, dar am rămas, în continuare cu… grija. A te îngrijora este, așadar, un mecanism de protecție. Acesta care declanșează o alarmă în interiorul nostru și ne ajută să supraviețuim. Învață-l pe cel mic că grijile sunt perfect normal și că toți oamenii experimentează astfel de senzații din când în când.
Nu ignora anxietatea!
Acest lucru nu ajută deloc! Vorbind despre ea și chiar ii dam viață (cu ajutorul unei păpuși sau marionete, de exemplu). Astfel, grija este „scoasă” din interiorul copilului și îi dă acestuia șansa de a avea control asupra ei.
Învață-l să fie un bun detectiv
Există o metodă formată din 3 pași care poate fi pusă în practică de către copil cu ajutorul gândirii de detectiv. La primul pas, cel mic trebuie să își imagineze că fiecare gând al său se plimbă prin minte într-o bulă de săpun. Pustiul trebuie să prindă un gând îngrijorător (cum ar fi de exemplu ”Nimeni de la școală nu mă place!”). La pasul al doilea, trebuie să adune „dovezi” care să-i confirme sau infirme gândul.
Fapte, nu sentimente
Învață-l pe cel mic să nu facă judecăți despre ce este îngrijorat pe baza sentimentelor, căci sentimentele nu sunt fapte. Dovezile sunt fapte de genul „Mi-a fost greu să găsesc pe cineva care să stea cu mine în pauza de masă” sau „Eu și Diana ne-am făcut temele împreună, pentru că Diana este o prietenă de-a mea.”. La ultimul pas, copilul trebuie să își confrunte grijile, pe baza dovezilor adunate și să aibă o „discuție” cu ele. Acest lucru poate fi făcut și cu ajutorul păpușilor, care sunt încărcate cu rolul de „griji”.
Dă-i voie să se îngrijoreze
Lăsându-l să își facă griji, dar doar timp de 10, maxim 15 minute, poate fi de ajutor. Mai mult decât atât, creând un ritual zilnic, copilul va fi încurajat să scape de îngrijorări. Și poate face acest lucru cu ajutorul unei cutii decorate frumos, pe care o poate numi „Cutia cu griji”, și în care poate pune bilețele pe care și-a scris toate îngrijorările.
Nu evita cauzele ce produc anxietatea
Dacă celui mic nu îi place școala, nu îi plac petrecerile, câinii, avioanele, primul instinct al tău, ca părinte, este să îl ajuți să nu dea nas în nas cu ceea ce îi creează anxietate. Din păcate, pe termen lung, evitarea unor astfel de situații, va face ca anxietatea să se adâncească.
Confruntarea
Alternativa este să-l ajuți să confrunte, puțin câte puțin, acel lucru ce îl îngrijorează sau îi produce teamă. Dacă, de exemplu, îi e teamă de leagănele din parc, apropie-l de acestea câte un pic în fiecare zi. Prima dată, mergeți pe la marginea parcului. Apoi mergeți prin parc, apoi treceți prin zona unde sunt leagănele și atunci când va fi pregătit, dă-l în leagăn.
