De azi, o avem alaturi de noi – speram cat mai des – si pe Maria de la ma-na. Maria e mama a doi baieti blonzi si cucuieti, dar si o femeie senina si frumoasa. Azi ea ne scrie despre cum e cu romantismul la ceas de seara.
Intr-o oarecare joi seara, (nu mai stiu cand, ca tot o mica furtuna a fost in viata noastra saptamanile astea!) incercam sa imi pregatesc cei doi copii de culcare. Pe Stefan (de 4,8 ani acus) si pe Matei (7,2 ani).
Incercam sa le spun despre pijamale, despre perne, despre povestea de seara, dar nimic! Un singur cuvant de al meu nu ajungea la ei.
Cum si ce?
Ala mic se urca pe tablia patului si sarea de acolo, ala mare ii aranja mormanul de perne, cu singura mana disponibila in perioada asta. Si toate actiunile erau legate intre ele cu sunete inalte.
Daca am vazut “ca nu am cu cine sa vorbesc” (pe vremea mea asa se spunea), m-am ridicat si fara sa spun nimic am plecat sa intind rufele.
Macar sa pot pica si eu intre ei cand o fi sa adormim, fara sa ma trezesc strigand “Rufele, rufele!”.
Dar ce sa vezi! Au aparut si matii in mai putin de un minut! S-au lipit unul de soldul meu stang si unul de cel drept si, fara sa scoata un sunet, au inceput sa intinda rufe.
O mana de ajutor!
Mie forma asta de impacare mi se pare EXTREM de romantica! Daca o s-o pastreze si peste 10 ani, o sa se scoata frumos din cateva situatii.
Dar eu nu am zis asta niciodata nimanui, oare de unde stiau?
Fix 2 sosete a intins unul si celalalt tot 2 si au plecat!
Oh, well! Cu 4 sosete se face uneori primavara, m-am gandit.
Impacare si romantism
Dar din sufragerie se auzeau niste susoteli. Am ramas cu rufele mele si am asteptat.
Au aparut repede cu o foaie A4 pe care scria “TE IUBIM MAMA”, prinsa cu o bancnota de 1 leu.
- Ti-am pregatit asta, mama!
- Wow! Multumesc tare! Dar de ce mi-ati pus un ban?
- Sa ai si tu! Sa iti cumperi ceva.
Mai lipsea sa spuna sa iti cumperi ceva frumos. J
Da… O sa le explic ca e mai bine sa pastreze doar partea cu impacatul in liniste, cot la cot in activitate.
