Copilaria mica se reflecta pe viata. Asa crede Maria. Crezi ca se refera la cei 7 ani de acasa sau la cei 7 ani din sufletul copilului?
Saptamana asta, scoala in care invata copilul nostru mare a facut o treaba foarte desteapta. Pentru elevii care vor sa vina anul viitor, spre exemplu, a organizat o saptamana a portilor deschise intr-un mod original. Au pus la dispozitia “prospectilor” mai multe ateliere dintre cele de care copiii deja inscrisi beneficiaza. Asa am ajuns la workshopul de robotica si la cel de teatru. Am mers la amandoua cu ambii copii. Au facut treaba cumva in echipa si totul a fost bine!
Roboti si copii
Ce au avut de facut la robotica? Un aligator din piese de lego, pe care l-au conectat printr-o mufa de tip USB la un laptop si i-au comandat miscari simple. Cum ar fi sa deschida si sa inchida gura. Vaaai! Pe vremea mea asa ceva puteai vedea doar la un televizor alb negru. ☺
Cand au descris cei doi profesori proiectul, am ramas surpinsa! Mi se parea cumva SF, DAR eu sunt atehnica, asa incat puteti intelege!
Deschidere de frate
Surpriza a crescut si mai mult cand copilul mare, de 7 ani jumate, cu foooarte putin ajutor si cu asistenta pe care i-a cerut-o politicos fratelui lui (banuiala mea este ca a vrut doar sa fie gentil) a reusit sa construiasca de la 0 aligatorul si apoi sa descifreze toate comenzile in engleza si sa ii “ordone”.
Un om frumos a facut poze in sala si mi le-a trimis seara. M-am uitat la una cu mine si mi-am dat seama ca a surprins fix ce am simtit in cele 45 de minute.
Ma gandeam ca uite ce mult conteaza ca i-am crescut liber (cu limite, dar liber). Ca le-am sustinut increderea in sine, ca nu am facut lucrurile in locul lor, ca le-am suflat vant in aripi! Fac acum in jumatate de ora ce eu as face probabil cu poticniri in 3 ore!
Ma mai gandeam ca toata copilaria asta mica isi pune amprenta pe viata pe noi si la sfarsit putem fi baloane colorate cu aer in Capadocia sau pasari frumos colorate inchise in cusca.
