Abuzuri sexuale pe internet. Suna ca un paradox: cum poti abuza sexual un copil care sta singur la birou? In camerele lor ar trebui sa se afle in siguranta, acolo nu pot exista pericole, asa s-ar putea crede. in timp ce stau cuminti in fata computerelor, cu animalutele de plus aranjate frumos pe pat, cu parintii care se intretin in camera de zi alaturata si cu fratiorul mai mic ce sta in patul sau, copiii sunt supusi unui abuz prin intermediul computerului. Cyber-grooming este denumirea data ademenirii copiilor si a adolescentilor pe internet, cu scopul de a facilita contacte sexuale. Si, ceea ce este si mai pervers: aparenta liniste familiala le ofera tuturor sentimentul de siguranta si nimeni nu se asteapta la un astfel de pericol.
Termenul de cyber-grooming provine din verbul din limba engleza „to groom“ si inseamna, in traducere: „a tesala, a ingriji, a pregati“; am putea spune ca avem niste „mangaieri prin internet“.
In spatiile de chat sau prin intermediul site-urilor de socializare poti face cunostinta cu noi „prieteni“. Se numesc Tom sau Jerry, au 14 sau 15 ani, arata bine, sunt sportivi, se intereseaza si ei de muzica rap sau heavy metal si, la fel ca tie, li se pare o prostie ca ceilalti colegi din clasa sunt asa de enervanti. Dupa scoala, ghiozdanul este aruncat direct in colt, se deschide imediat computerul cu bucuria anticipata de a-i scrie noului „prieten“. Lui ii poti „povesti“ cat de nedrepti au fost profesorii sau cat de dezinteresati sunt parintii. „Discutiile“ devin tot mai personale, noul „prieten“ afla secrete pe care nu le stie nimeni, se produce o apropiere si se ajunge la o intelegere. La fel de personale si de intime devin si intrebarile si povestirile sale. Va retrageti in spatii de chat private, unde nu exista un moderator, sunt schimbate adresele de e-mail si astfel el poate testa, nestingherit, cat de departe poate merge: „Cum arati in pielea goala?“, „Poti sa-mi trimiti, cumva, o fotografie?“, „Uite, vrei sa iti trimit un video misto?“, „Porneste webcamul, poti sa te uiti cum ma masturbez.“
„Indraznesti tot mai multe si te simti tot mai in siguranta si astfel creste pericolul.“
— Dilek Atalay, „klicksafe“ (initiativa a U.E. pentru un Internet mai sigur — n. red.)
Abuzuri sexuale pe internet. Din perspectiva copiilor, ar putea parea asa: „Vreau sa-mi pastrez noul «prieten» si, de altfel, sunt protejat in camera mea, pot oricand sa inchid computerul, totul este sigur. E putin ciudat ca noul meu prieten vrea sa vada o fotografie cu mine la bustul gol, dar este in acelasi timp palpitant, el este interesat de mine, nu vreau sa-l pierd si oricum nu se poate intampla nimic. Ma intreaba daca ma masturbez si daca poate sa se uite si el. Nu prea vreau, dar el face presiuni: «Daca nu faci asta, o sa postez fotografia pe care mi-ai trimis-o pe internet, si atunci o sa vada cu totii cum arati in pielea goala, asta vrei?»“
In realitate e posibil sa se intample si asa: poate ca noul prieten va dori sa mearga cu copilul la strand sau la o cofetarie, poate ca solicita adresa copilului. Se poate intampla si ca el sa aiba cu adevarat numai 15 ani si sa fie deja un cunoscut al copilului. Poate ca vrea sa se amuze impreuna cu altii pe seama copilului. Dar se poate si ca el sa aiba 41 de ani. Si e posibil ca el sa pregateasca de fapt un abuz adevarat.
„De obicei, copiii nu presimt ca ar fi ceva rau si nici nu realizeaza ca limita pudorii este impinsa pas cu pas.“
— Martin Müsgens, „klicksafe“
Abuzuri sexuale pe internet. Faptasii actioneaza in mod strategic. Deseori nu incep cu o intrebare cu caracter sexual; dimpotriva, ei castiga incetul cu incetul increderea copiilor, pentru a deveni ulterior abuzivi — prin cuvinte, cereri, imagini. Unii trec imediat „la subiect“, iar acest lucru este usor de facut pe internet, pentru ca pot „disparea“ la fel de repede, daca nu au succes. Dar actiunea pas cu pas, construirea unei relatii bazate pe incredere, este ceea ce ii face pe copii sa se simta in siguranta, alaturi de ambianta familiara in care se afla in acele momente. Ei sunt mandri de noul lor „prieten“ si nu remarca, la inceput, ca nu este in ordine ceva.
Este la fel ca in viata reala: copiii se simt in siguranta, au incredere, poate chiar il cunosc pe agresor, poate este un barbat amabil sau o femeie de treaba. „Nu se poate intampla nimic“, este ceea ce gandesc majoritatea copiilor. si daca se intampla totusi ceva, cei mai multi dintre baieti si cele mai multe dintre fete considera violenta sexuala de pe internet ca nefiind reala si bagatelizeaza actiunile de violenta la care au fost supusi sau la care au fost partasi cand au facut o gluma sau au actionat in joaca. Comportamentul sexual abuziv este considerat de multe ori ca fiind „normal“ pe internet.
Abuzuri sexuale pe internet. CAT DE MARE ESTE PERICOLUL? — CIFRE, DATE, RISCURI
Sa vedem mai intai cum stam cu cifrele. Cat de des se intampla „ademenirea“ pe internet? Este o exceptie sau o regula? Asociatia Cercetatorilor in Domeniul Pegadogiei Media ne transmite, in mod regulat, noi date despre comportamentul mediatic al copiiilor. Copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 13 ani sunt cuprinsi in studiul „Copiii si Media“ (Kim — Studie), iar cei cu varsta cuprinsa intre 12 si 19 ani sunt cuprinsi in studiul „Adolescentii si Media“ (JIM — Studie).
Si din acestea se pot evidentia cateva tendinte. Frapanta este, in cazul copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 si 13 ani, tendinta de a utiliza tot mai mult retelele sociale. in anul 2008, 16% dintre acesti copii utilizau cel putin o data pe saptamana retelele sociale, iar in 2010 era vorba deja de 43%. Unul din trei copii de 10 sau 11 ani, care utiliza internetul, detinea un profil intr-o retea sociala; in cazul copiilor de 12 si 13 ani, numarul acestora aproape ca se dubleaza, desi cei mai multi dintre cei care pun la dispozitie un asemenea serviciu „permit“ realizarea unui profil numai de la varsta de 12 ani.
„Sexting“ este noul cuvant care se refera la distribuirea privata de continut vizual erotic cu propriul corp prin intermediul mesajelor de tip MMS, Multimedia Messaging Services, sau al telefoanelor mobile. Cuvantul provine din spatiul lingvistic anglo-american si este compus din „sex“ si „texting“ („a trimite un SMS“).
Ce cauta copiii si adolescentii in aceste comunitati? Ei cauta sa intalneasca „prieteni“, vor sa se afiseze, desigur cu partea lor cea mai buna. Vor sa se prezinte bine.
Cercetatorii care au realizat studiul „Copiii si Media“ au descoperit ca procentul copiilor care posteaza date personale pe internet a crescut in mod evident. Din 2008 si pana in anul 2010 procentul acestora s-a triplat. Fotografii cu prieteni sau cu familia sunt postate de cinci ori mai mult decat in urma cu doi ani.
„Copiii nu vor sa ramana anonimi. Ei vor sa fie recunoscuti si sa primeasca recunoastere ca persoane.“
— Christine Feil, cercetatoare la Institutul German pentru Tineret
Lady Gaga avea, cand scriam aceasta carte, mai mult de 10 milioane de „prieteni“ pe Facebook, mai multi decat Barack Obama. si probabil ca nu le va strange mana personal tuturor dintre ei. Dar la fel este si in cazul celor cu varsta intre 6 si 13 ani: fetele afirma ca-si cunosc personal doua treimi dintre prietenii de pe internet, in cazul baietilor fiind vorba despre numai 54%. Ceea ce inseamna ca sunt destui straini in lista de prieteni. Si excluderea din lista? Acest lucru este un gest „antisocial“, imi explica o adolescenta, asa ceva nu se face.
Cu cat utilizatorii de internet sunt mai mari, cu atat mai dese devin intalnirile in viata reala cu cei cunoscuti prin intermediul internetului. Chiar dintre cei cu varsta cuprinsa intre 12 si 13 ani, 11% s-au intalnit cu cineva pe care l-au cunoscut initial prin intermediul internetului. In cazul celor de 18 si 19 ani este vorba deja de 39%. 13% dintre acestia au resimtit intalnirea ca fiind neplacuta.
15% dintre utilizatorii adolescenti de internet au trecut prin experienta de a vedea fotografii sau videoclipuri jenante sau jignitoare despre ei, distribuite online. Acest lucru se poate intampla si prin intermediul telefoanelor mobile. Fiecare al patrulea adolescent posesor al unui telefon mobil cunoaste pe cineva care a primit un videoclip pornografic sau violent. 6% dintre acestia erau direct implicati in acel material video.
Abuzuri sexuale pe internet. Autorii unui studiu european desfasurat la London School of Economics au descoperit ca 16% dintre copiii germani cu varsta cuprinsa intre 11 si 16 ani au receptionat deja mesaje cu continut sexual. Acestea sunt statisticile. Ele spun, insa, putine lucruri despre copil in sine, de aceea parintii trebuie sa fie atenti, sa fie in contact cu copilul, sa intrebe, sa se informeze si sa faca schimb de informatii cu copiii lor, sa-i insoteasca, sa stabileasca reguli fara a-i „infiera“ pe copii atunci cand nu sunt de acord cu actiunile lor de pe internet. Si acest lucru nu este chiar asa de usor.
Fragment preluat din cartea Preventia inainte de toate – Cum sa protejam copiii de abuzul sexual
de ELISABETH RAFFAUF, aparuta la Editura Trei.
foto Shutterstock.com
