Azi, mersul la psiholog a devenit o chestiune normala. Azi, nu mai crede nimeni ca a te destainui unui psiholog e o fita nejustificata, pentru ca AZI lucrurile sunt diferite. Cristina Petrescu Ghenea ne explica cum iti alegi psihologul.
“Este foarte important sa reusim sa trecem peste stigma, idei preconcepute sau dificultatile financiare si sa accesam serviciile unui psihoterapeut. Daca schimbarea ar fi usoara, am face-o singuri, dar de multe ori nu ne iese. Daca de mai mult timp ne confruntam cu dificultati, de ce sa nu cerem ajutorul? Mi-ar fi foarte greu sa fac o meserie in care nu as crede. Si tocmai din cauza ca am toata increderea in psihoterapie, in momentele mele grele si eu am cerut ajutorul si cred ca pentru mine a facut diferenta intre chin si usurare”, spune specialistul.
Si totusi, cum iti alegi psihologul? Cum faci sa nu gresesti? “In primul rand prin recomandari: este important sa ai parerea unui pacient anterior, fie ca o ai direct de la o cunostinta sau de pe un forum. Eu nu las o coafeza sa ma tunda fara sa vad macar o freza iesita din mana ei. De ce mi-as lasa sufletul si mintea pe mana cuiva despre care nu am auzit macar o parere? Pe de alta parte, conteaza foarte mult si formarea – adica studiile – si tipul de cazuistica de care se ocupa respectivul terapeut. Daca esti o persoana in cautarea unui terapeut in fata caruia sa poti ventila emotii, atunci un psihanalist este perfect. Daca vorbim de familii cu copii, as recomanda un terapeut cu experienta in consilierea parintilor si terapia familiei si a copiilor. Pentru Tulburari de Neurodezvoltare ca Tulburarea de Spectru Austist, sunt terapii comportamentale aplicate de tipul ABA sau TEACH, este nevoie de colaborarea cu un logoped sau cu un psihopedagog in cazul ADHD. Pentru anxietate si depresie, orientarile cognitiv-comportamentale au cele mai multe dovezi stiintifice care le sprijina eficacitatea. Cu toate acestea, orice terapeut modern, care isi respecta profesia si investeste in formarea sa continua, nu mai adera cu sfintenie la o singura teorie, ci integreaza in practica lui zilnica metode eficiente pentru a individualiza terapia cu fiecare caz in parte. Apoi cel mai mult conteaza relatia terapeutica: daca dupa cateva sedinte nu te simti confortabil in cabinet, poate nu ai gasit terapeutul potrivit. M-as folosi de acest prilej ca sa subliniez ca terapeutul nu trebuie sa judece clientul si nici sa ii dea solutiile cu lingurita ci sa il ghideze in a-si gasi propriile solutii. De asemenea, terapeutul trebuie sa fie foarte atent cu conduita pe care o are fata de cei ce ii vin in cabinet si in niciun caz nu ar trebui sa-si indemne clientii sa se cunoasca si sa iasa impreuna (intre ei sau cu terapeutul) asa cum de curand am auzit ca se poate intampla.”, puncteaza psihologul.
Si totusi, vin parintii si copiii la psiholog? Ei bine, da si bine fac. Cum sa procedeze corect pentru ca demersul psihoterapeutic sa le mearga la inima? Cristina Petrescu explica: “in primul rand, ma ocup cu spulberatul de mituri, deoarece venim din societate si din familiile noastre de origine cu diferite mituri. Dintre ”preferatele” mele ar fi cel cu copiii care sunt niste ”mici manupulatori” care frecvent ”ne fac in ciuda” si ”stiu exact ce butoane sa ne apese ca sa ne enerveze” dar si cel al copilului sau adolescentului iresponsabil. Pentru primul, as vrea sa clarific faptul ca orice comportament indezirabil al copilului are in spatele lui o nevoie neimplinita sau lipsa dezvoltarii unor abilitati pe care parintele le poate descoperi si adresa. Butoanele insa sunt ale parintelui, trebuie sa si le descopere si sa lucreze deoarece si noi adultii avem nevoi de dezvoltare. Cat despre ”responsabilitate”… aceasta presupune capacitatea de a efectua rationamente complexe si intercorelate, ceea ce necesita un cortex frontal complet dezvoltat, lucru de care nu avem parte pana la cei 25 de ani de care am mai pomenit. Pana atunci, este responsabilitatea adultului sa faciliteze prin exercitiu, limite si reguli dar mai ales suport si incurajare dezvoltarea aptitudinilor care stau in spatele a ceea ce numim atat de general responsabilitate”.
O viata minunata sa aveti!
