Cand ai un copil anxios, ai mult de tras. Insa nu te panica. Intodeauna exista solutii. Intotdeauna exista noi cai de batut.
Primul pas este sa fii empatic. Sa te pui in locul copilului tau. Sa intri in mintea lui. Sa vezi cum e sa te simti atat de anxios. Pentru ca, daca alegi sa nu faci acest demers, este foarte usor sa desconsideri spaimele unui copil. Si cred ca intentia ta este sa il ajuti, nu sa razi de el.
Fa bine sa te feresti de afirmatii care ar putea sa ii faca pe copiii anxiosi luati in deradere:
-
Nu te prosti
-
Dar nu inteleg de ce iti e frica
-
Te zmiorcai
-
Nu e nimic in neregula
-
Nu mai face atata caz
-
Esti bine si te alinti
-
Nu mai sta atarnat de mine
-
Daca tot iti e frica, hai acasa
-
Fa asta acum!
Daca vrei sa ii fii alaturi copilului tau, reconsidera-ti atitudinea. Trage aer in piept si alege sa il iei in seama. Sa ii dai crezare. Sa ii accepti si sa ii recunosti emotiile si fricile.
-
Pari speriat. Vrei sa te tin de mana?
-
Sa stii, ca toata lumea se sperie din cand in cand. Si adultilor le e frica, E in regula sa iti fie frica!
-
Vrei sa mai incercam o data impreuna?
-
Wow! Chiar a fost infricosator.
-
Te-ai descurcat bine.
-
Poti sa stai cu mine pana cand te simti in siguranta.
Noi, ca parinti, nu avem dreptul sa judecam ingrijorarile copilului. Desigur, vrajitoarea de dupa usa nu exista, insa teama fiicei tale e cat se poate de reala. Nu te opri si nu te crampona de prostii si de idei preconcepute. Fii deschis, fii empatic si o sa gasesti cai creative de a-ti ajuta copilul.
Daca fiul tau iti spune ca nu poate dormi singur pentru ca in camera lui e un monstru, vezi la ce se refera. Stai in pat alaturi de el si vezi ce jucaria face o umbra care ar putea sa semene cu un monstru. Cercetati impreuna, mutati locul jucariilor si puneti o lampita de veghe. Fii acolo!
Pentru ca un copil sa iti marturiseasca temerile lui, trebuie sa stie ca esti dispus sa il asculti. Sa nu il judeci. Sa nu il iei in gluma.
Stii care sunt doua dintre cele mai frecvente frici ale copilariei? Teama de a ramane singur si frica de intuneric. Si, noi ii luam la misto pe ai nostri copii, pentru ca ni se par nefondate. Noi stim ca pustii sunt in siguranta. Dar ei nu. Ei trebuie sa stie ca noi sa acceptam ca ei sunt speriati. Nevoia lor majora? Linistire si conexiune.
Unul dintre cele mai importante sfaturi pe care le-am primit ca parinte a fost sa renunt sa mai analizez si sa mai judec temerile fiicei mele. Sa nu mai incerc sa ma prind eu daca sunt sau nu justificate. Ei bine, ele sunt reale si valide pentru ca sunt sentimentele si emotiile copilului meu. Asa ca tot ce imi ramane de facut este sa ii fiu alaturi si sa o insotesc in calatoria dinspre frica spre liniste.
