Cuvintele au iesit din gura baietelului meu de 7 ani si jumatate, care zambea fericit in scaunelul lui de pe bancheta din spate a masinii. La inceput, politistul a parut ca nu a auzit, asa ca eu m-am grabit sa ma dau jos din masina sa repar ce se mai putea repara.
Gresit! Politistul care ma oprise pentru farul din fata dreapta care nu mergea auzise, dar era inca bulversat de ceea ce auzise. In mintea mea, verdictul fusese dat deja. Amenda si alte chestii mult mai rele decat amenda. Asta e, mi-am zis resemnat, si m-am concentrat pe lucrul care mi se parea mai important decat amenda. Reactia lui Stefan.
Primul lucru pe care am vrut sa il fac (dupa ce am luat amenda si mi s-a retinut talonul) a fost sa il intreb de ce a reactionat asa. M-am oprit la timp, pentru ca mi-am dat seama ca vinovatul eram, de fapt, eu.
Buna! Sunt Iusti Damian si injur in masina! Da, injur! Din pacate, injur si in prezenta copilului. Asta este modul in care reactionez in momentul in care cineva imi taie calea sau schimba banda fara sa se asigure sau vine pana in fundul meu de parca ar vrea sa vada daca am hemoroizi.
Nu pot fi calm la volan, din pacate, si asta e. Si, din cauza asta, am reusit sa il fac pe copilul meu un fel de Mini Me! Nu ajunge ca este capos si indaratnic ca mine, acum mai si injura.
Acum cativa ani, proaspat intors din Canada, injuram in franceza, dar din pacate injuraturile lor (care au legatura cu mobilierul si constructiile din biserica) nu reuseau sa ma calmeze, asa ca incet, incet, am revenit la limba mea. Si daca nici noi, romanii, nu suntem originali cand vine vorba de injuraturi…
Dar acum sunt parinte. Si ar trebui sa fiu un exemplu pentru copilul meu. Asa ca am inceput o discutie despre injuraturi. Dupa cinci minute de vorbit, concluzia era clara: eu eram principalul vinovat si da, el stia majoritatea injuraturilor pe care eu le scoteam in masina, chiar si pe cele in engleza. Nu stie ce inseamna, dar stie ca orice contine cuvantul cu F din engleza e injuratura si semnul cu degetul este injuratura suprema. Si tot copilul meu a venit cu o solutie foarte simpla sa nu mai injuram. Pentru fiecare cuvant urat, trebuie sa platesc o amenda de 1 leu iar pentru fiecare injuratura amenda este de 5 lei. Rezultatul? Dupa o saptamana, ii sunt dator lui Stefan vreo 35 de lei, din care trebuie sa ii cumpar…..ati ghicit…..un Lego!
P.S. Nu fac reclama la Lego. La cati bani am dat pe jucariile lor, ar trebui sa fiu cel putin actionar.
P.S.2 Desi sunt nervos pentru amenda, respect Politia Romana!
