Copiii de notă 10. Îi visezi? Îi ai? Cât de mult contează notele atunci când vorbeşti despre copilul tău? Îţi influenţează notele dragostea şi respectul pe care i-o porţi.
Am întrebat-o pe minunată Oana Moraru cum se poziţionează ea faţă de succesul şcolarilor. Şi cum se traduce acesta în viziunea ei. Am fost curiosi să aflăm dacă notele bune la învăţătură îţi garantează succesul în viaţă. Dacă ele te fac fericit. Şi un om de succes. Cu viitorul strălucit.
Notele bune
„Există copii de notă 10 autentici, care fac carte din pasiune şi cărora performanţă le vine uşor. Există şi copii de notă 10, fals performanţi, împinşi de la spate, condiţionaţi, meditaţi. Aceştia din urmă nu ajung mai departe de zona funcţionărească sau executivă a profesiilor. Succesul în viaţă e garantat de pasiune, de rezilienţa, de gândire inovativă şi flexibilitate mentală. Există şi copii de notă 7-8 care le au din plin şi, deci, au toate datele să se realizeze în viitor”, crede cu tăria Oana Moraru.
Succesul copiilor
Tu cum simţi? Unde te situeazi? Eşti de acord cu viziunea managerului şcolii Helikon? Cum crezi că poţi fi un părinte mai bun? Care să îşi susţină copilul în timpul procesului de şcolarizare?
Ei bine, Oana Moraru consideră că „bună rutină şi structura regimului de viaţă, multă empatie, importantă dată temelor, sentimentelor copilului la şcoală şi multe oportunităţi extraşcolare” pot mişcă munţii din loc.
Şi dacă ai crede că temele joacă un rol fundamental în dezvoltarea viitoare a copilului tău, uite ce crede Oana Moraru când am întrebat-o dacă sunt importante temele în cadrul procesului de învăţare?
Puţine lucruri mai sunt un dar
„În sistemul românesc sunt foarte importante. Copilul are şansă să lucreze independent, să îşi măsoare autonomia, înţelegerea, să ofere feed-back adulţilor care îl pot ajută. S-a denaturat povestea despre teme pentru că e în firea naţiunii noastre să confundăm obligaţia cu ceva neapărat fracturat de identitatea noastră naturală. Mergem la serviciu din obligaţie, facem curat prin casă din obligaţie, punem masă din obligaţie, ne creştem copiii cu obligaţia că ei să răsplătească efortul nostru. Afară de vacanţe, puţine lucruri mai sunt un dar. Cred că dacă le-am transmite copiilor că temele îi fac mai puternici, mai independenţi şi dacă le-am doză pe măsură puterii lor, nu ar mai există dezbateri atât de bulversante dacă dau sau dacă nu. Copiii noştri îşi petrec tot timpul la şcoală într-un sistem de lucru dirijat şi sincronizat, supravegheat autocratic. Când avem măsură adevărată a puterii lor? Doar acasă, în faţă temelor.
