Anxietatea reprezinta una dintre cele mai raspandite probleme de sanatate mintala din perioada copilariei si adolescentei, statisticile aratand ca acest tip de tulburare afecteaza 20% din copiii si adolescenti intr-un anumit moment al vietii. Gyorgy Gaspar ne spune mai multe.
Anxietatea este o problema de sanatate obisnuita si comuna care daca nu este tratata in mod corespunzator poate sa persiste si la varsta adulta. Deoarece anxietatea in randul adultilor are numeroase tulburari comorbide (dependenta de substante, depresia sau tentativele de suicid) este foarte important sa identificam factorii de risc care faciliteaza dezvoltarea acestei tulburari si sa prevenim cronicizarea simptomatologiei.
Teoriile integrative (moderne) in conceptualizarea anxietatii – frica si anxietatea sunt frecvente in viata copilului si a adolescentului. Fiecare copil a trait cel putin o experienta scurta de anxietate fata de care a reactionat prin evitare sau retragere din situatie. Anxietatea se invata in familie. Studiile de specialitate arata ca majoritatea copiilor cu anxietate au cel putin un parinte cu probleme de anxietate. Copiii cu parinti anxiosi prezinta un risc de 7 ori mai mare pentru a dezvolta o tulburare de anxietate, comparativ cu copiii ai caror parinti nu au tulburari de anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezinta un risc mult mai mare de a invata anxietatea, comparativ cu ceilalti copii care nu au acest context zilnic de invatare.
Tulburarile de anxietate din perioada copilariei au consecinte negative, dificil de perceput imediat asupra starii de bine a copilului si asupra functionarii lui de zi cu zi. Una dintre cele mai evidente consecinte este limitarea exploatarii noului ceea ce duce la o micsorare a zonei de confort a copilului si a familiei acestuia. Pentru a reduce starea de anxietate copilul sau adolescentul recurg la comportamente de evitare (retragere sau reasigurare) care confera o stare de siguranta pe moment. Pe termenul lung insa, anxietatea devine din ce in ce mai intensa. Putem spune ca anxietatea creste prin fiecare evitare.
Emotiile centrale sunt de teama, frica si neliniste (cunoscute in literatura de specialitate si ca emotii primare). Prin procesarea cognitiva a acestor emotii se formeaza ceea ce numim anxietate. Frica este o emotie normala care ne pregateste pentru a face fata pericolului (este aceea emotie care de mii de ani a asigurat supravietuirea speciei umane). Este un raspuns emotional firesc care ne tine departe de pericole si care are functia de a ne proteja.
Continuarea o poti citi AICI.
