Există mai multe feluri în care copilul își manifestă nevoia de atenție. Și atât de diferite… Ai putea crede că doar cei mici o caută și reclamă cu orice chip. Ei bine, să știi că e valabil chiar și la adolescenți.
Cât de mare este nevoia de atenție a copiilor? Răspunsul este scurt: mare! A fi parinte nu este un job part time, cu jumătate de normă. Este full time în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când părintele nu îi acordă copilului său atenția de care acesta are nevoie, el o va căuta la alte persoane, la educatori, profesori sau prieteni. Neplăcut în astfel de cazuri este faptul că părintele ajunge să-i ofere atenție negativă, tocmai pentru că nu i-a dat atenție pozitivă atunci când copilul avea nevoie de ea.
Nevoia de atenție, zgomotoasă ori silențioasă
Aproape oricine poate recunoaște un copil care pare să aibă nevoie de atenție. La grădiniță sau la școală este copilul care provoacă pe toată lumea. Monopolizează toate discuțiile și se comportă ca un clovn. Educatorii sau profesorii sunt mereu în alertă, pregătiți să facă față unui nou „număr de circ”. Ei își dau seama de nevoia copilului, însă cum nu este singurul din grupă sau din clasă, nu îi poate oferi doar lui întreaga sa atenție. Tocmai pentru că educatorul își dă seama, copilul cel mai adesea nu este pedepsit pentru comportamentul său. Iar acest lucru îl frustrează și mai tare. De ce? Pentru că nu primește ceea ce caută: atenție.
Este copilul ai cărui părinți recunosc că întâmpină aceleași probleme cu el și acasă, că nu știu ce să mai facă. Părinți care sunt chemați des, foarte des, pentru discuții cu privire la cele mai recente probleme pe care le-a creat copilul în colectivitate. Și care abia în aceste împrejurări îi acordă atenție, însă negativă. Paradoxal, copilul se mulțumește și cu aceasta. Decât deloc… Acest tip de manifestări – zgomotoase, să le zicem – sunt cele mai evidente și mai frecvente. Dar mai există și cele „silențioase”. Un copil privat de atenție poate fi timid, părând chiar genul copilului leneș. De fapt, el este un mic manipulator. Se folosește de farmecul personal, joacă tare cartea sensibilității, a celui neajutorat, plânge din aproape orice și se retrage în sine. Obiectivul este același: obținerea atenției.
Oferă-i Ora specială
Indiferent dacă parinții sau educatorii le vor oferi atenția exagerată pe care și-o doresc sau, dimpotrivă, se vor arăta și mai deranjați de manifestările lor, lucrurile nu se vor liniști ca din senin. Copiii știu exact ce își doresc, iar nevoia lor de atenție va deveni și mai mare. Pentru a modifica astfel de comportamente este esențial să le facem parte din soluție. Nu pedepsele vor putea rezolva acest tip de problemă. Nici pe departe! Înainte de orice este nevoie de comunicare. Discută cu el despre lucrurile care nu funcționează bine, dezvoltă strategii împreună cu el. Oferă-i o plimbare în parc sau o excursie, un cadru relaxant în care să vorbiți. Puteți stabili împreună că zilnic veți avea Ora specială. Ce este Ora specială? Sunt 60 de minute zilnic, părinte-copil, 1:1. Sunt 60 de minute în care vă jucați împreună sau lucrați împreună. În acest fel copilul primește atenția exclusivă pe care și-o dorește și care îi oferă un sentiment de siguranță.
Este foarte posibil ca cel mic să încerce să te rețina peste cele 60 de minute pe care le-ați stabilit. Va trebui să ai diplomația de a-l face să înțeleagă și să respecte limita aceasta. Altfel, dacă îi satisfaci apetitul crescut pentru atenție, el va crește în continuare.
În familiile cu doi copii, Ora specială poate avea loc în același timp pentru ambii. Fiecare copil cu câte unul dintre părinți. Urmând ca a doua zi părinții să schimbe locurile, așa încât amândoi copiii să petreacă timp și cu mama, și cu tata.
