Bolile psihosomatice provoacă tulburări și dizabilități reale.

Ne place să spunem, poate chiar și să credem, că dacă gândim pozitiv ne vindecăm mai repede. Este bine și corect să fie așa. Cu toate astea, mulți fac exact opusul: în mod inconștient se consideră bolnavi. Așa se deschide poarta pentru bolile psihosomatice.

 

Bolile psihosomatice provoacă tulburări și dizabilități reale. La fel de reale ca cele medicale. Ele pot afecta orice parte a corpului și orice organ. Și, da, pot provoca durere. Aproape orice simptom pe care ni-l imaginăm poate deveni real. De la palpitații, oboseală cronică, deficiențe de vorbire, amețeli și amorțeli până la convulsii și paralizii. Orice mintea noastră își poate imagina, corpul poate transforma în realitate…

Bolile psihosomatice

Medicii ar putea să confirme: o treime dintre pacienții care merg la control au simptome considerate inexplicabile din punct de vedere medical. Desigur, nu întotdeauna un simptom inexplicabil din punct de vedere medical este psihosomatic. Uneori, pentru a descoperi cauza acestuia, sunt necesare investigații mai amănunțite. Și poate chiar și atunci cauza va rămâne nedepistată. Știința are și limitările ei, din păcate. Dar printre cei care acuză suferințe în spatele cărora nu se găsește nicio afecțiune, la mulți dintre ei aceasta chiar nu există. Uneori total, alteori doar parțial, cauzele sunt psihologice.

O acumulare de tensiuni

Tulburările psihosomatice îmbracă forma unor simptome fizice pentru a ascunde în spatele lor un stres emoțional. Cei afectați caută un diagnostic medical care, practic, să le explice suferința. Și pentru că nu conștientizează ceea ce li se întâmplă, în căutarea diagnosticului preferă internistul în locul psihiatrului. Dintre toate specialitățile, neurologii sunt cel mai adesea în situația de a diagnostica o boală psihosomatică. Ce este această boală, până la urmă? Doar un semnal de alarmă al organismului că ceva din interiorul nostru a suferit un dezechilibru. Că s-au acumulat tensiuni și este nevoie de o supapă pentru eliberarea lor. Inconștient sau nu, boala este dovada incapacității de a înțelege, resimți și accepta că există tensiuni interioare. Doar învățând această lecție vom putea să devenim sănătoși și imuni în fața bolilor de acest tip.

Dizabilitate versus angoasă

Există specialiști care mărturisesc că au cunoscut pacienți a căror tristețe era atât de puternică încât nu puteau suporta să o simtă. Este greu de explicat, dar posibil. Ei bine, subconștientul acestor pacienți, împotriva oricărei logici, a ales o dizabilitate fizică în locul poverii angoasei. A ales convulsiile sau dependența de scaunul cu rotile în locul tristeții copleșitoare. Ceea ce este important de observat este faptul că atunci când omul nu își poate exprima suferința interioară prin cuvinte, corpul va vorbi pentru el. Va striga și va cere ajutor într-un fel de neînțeles la început.

Abordare integrativă

Cum să tratezi o boală care nu neapărat de medicamente și de terapii are nevoie, pentru că nu are o cauză medicală. Într-un singur fel: prin terapie integrativă. Nu este suficient medicul de medicina familiei, chiar dacă la început pare că el are cheia. Mai este nevoie și de psihoterapeut, și de psihiatru. Abordarea va trebui să fie blândă, plină de diplomație, pentru că niciunui pacient nu îi va „pica bine” să i se spună că își imaginează acele simptome. Va fi necesar ca însuși pacientul să ia în considerare și cauza psihologică a bolii lui. Și să fie de acord să aibă o întâlnire cu psihiatrul.

My title page contents