Disciplinare sa fie, dar sa stim si noi!. Vreau sa intelegi din capul locului ca pentru toata lumea ar fi mai usor cu disciplinarea asta, daca ar comunica. Tu nu trebuie doar sa impui o regula, trebuie sa i-o explici. El, copilul, nu va vrea sa te asculte, decat daca intelege ceea ce ii impui.
Avea 3 ani cand, hotarata „sa dau militaria jos din pod”, m-am apucat de disciplinat copilul. „Mami, trebuie sa te joci frumos!”, „Trebuie sa mananci!”, „Trebuie sa faci asa” etc. Dupa doua zile de astfel de disciplinare, singura reactia din partea micutei se materializase in enervanta intrebare a varstei „De ce?”.
DE CE?
Doua zile n-am auzit intrebarea copilului, pana cand mi-am dat seama ca nu intelegea nimic din ce-mi doream eu de la ea. Si mai observasem ceva: repetitia, absolut infioratoare, a cuvantului TREBUIE. Citisem mult despre cum sa-i interzicem copilului sa faca ceva fara a-i spune NU. Evitasem NU-ul, dar ma imbolnavisem de TREBUIE.
Asa ca prima lectie de disciplina am luat-o eu, afland ca disciplinarea copilului incepe, de fapt, cu disciplinarea mea, a noastra, ca adulti.
Gandeste in perspectiva. Anticipeaza
Apoi, am schimbat tactica. Pe la 2 ani, cand copilul incepe sa le incerce pe toate ca sa-si descopere limitele, este bine sa ai pregatite raspunsurile. El il luase pe NU in brate, eu il evitam in continuare. Dar nici pe TREBUIE nu-l mai bagam in seama.
NU sau TREBUIE?
Asta ma obliga, intr-un fel, sa ma opresc cand imi venea sa explodez de nervi ca sa-mi caut cuvintele magice (a se citi potrivite). Il inlocuisem pe „Trebuie sa mananci” cu „Dupa ce mananci, mergem afara sa-i dam papa si lui Azorel, pentru ca si lui ii este foame”. De fapt, ii anticipam actiunile noastre pentru a o determina sa termine ce facea in acel moment.
Priveste-ti copilul
Pentru asta, insa, iti trebuie o oarecare pregatire si, mai ales, cunoasterea „inamicului”. Facusem o lista cu cele mai interesante jocuri/activitati potrivite varstei ei. Ma ajutase o carte cu astfel de idei, in care gasisem activitati ce puteau fi desfasurate fie in casa, fie afara, in functie de vreme.
Cere ajutor
Nu e o rusine sa ceri ajutor, iar aceasta carte a fost exact ce aveam nevoie. Dupa ce le-am incercat pe toate, imi pusesem semn la pagina unde activitatea i-a fost pe plac micutei, in ideea de a o gasi repede urmatoarea data. Zilele noastre capatasera armonie si, de multe ori, stiind deja ce ne puteam juca, venea ea singura cu propunerea pentru urmatoarea activitate. Comunicam.
Semeni vant, culegi furtuna
Disciplinarea asta este, de fapt, educatie, invatarea autocontrolului pentru ca, in final, persoana sa poata deveni mai buna, mai fericita. Nu include pedepse, tipete, tratamente inumane. E o forma de comunicare cu exercitiu si antrenament, care implica rabdare si intelegere.
Un proces
E un proces cu raspuns sau, mai bine zis, se propaga ca sunetul intr-o pestera goala, intorcandu-se spre tine. Umpland pestera.
Simplu. Tipa si vei primi tipete. Loveste-l si va lovi la randul lui, crezand ca „asa se face”. Acel NU pe care il folosim cand vrem sa-i interzicem sa faca ceva, este NU-ul pe care il va incerca, mai devreme sau mai tarziu, cu tine.
Totul se invata
Educatia se invata, exact asa cum il inveti sa mearga, sa foloseasca olita, ori creionul. Ei nu stiu care este efectul actiunilor lor si nici nu stiu ce sa faca atunci cand se plictisesc, ori au o problema.
Fiecare copil are preferinte. Important este sa i le descoperi, sa-l ajuti sa le inteleaga, sa-i dai ceea ce are nevoie la momentul potrivit. Si singurul motiv pentru care educatia lui esueaza este ca tu, ca parinte, nu ti-ai facut timp sa-l cunosti.
