Copiii si parintii sunt, uneori, in tabere diferite. Sau mai exact spus, uneori nu se regasesc. Nu se intalnesc pe aceeasi lungime de unda. Si atunci apar certurile si neintelegerile, care conduc la rupturi. Psihologul Carmen Elena Podar ne explica ce inseamna ca intre parinti si copii sa fie o serie de legaturi rupte.
Aceste rupturi pot fi situatii in care parintele stabileste niste limite (copilul doreste sa se joace, iar tu doresti sa-si termine temele de casa) sau pot fi rupturi toxice, situatii cand parintele infricoseaza copilul, creand disconfort in mintea acestuia. Constientizarea acestor rupturi este un pas esential inainte ca parintele sa restabileasca o legatura benefica (conectare) cu copilul sau.
Aceasta reconectare o putem numi reparatie. Pentru ca aceasta reparatie sa poata fi infaptuita, parintele trebuie sa fie constient de comportamentul sau, de multitudinea emotiilor resimtite, precum si de modul in care acestea au contribuit la ruptura.
Vindeca rupturile
Ruptura trebuie vindecata, altfel ea adanceste fisura pe care a creat-o intre parinte si copil. Prelungirea rupturii poate crea rusine si umilinta, ceea ce este toxic pentru sentimentul de sine al copilului aflat in dezvoltare.
Relatiile cu copiii nostri devin uneori tensionate; sa recunoastem, nu avem intotdeauna sentimente placute fata de ei, mai ales cand comportamentul lor ne face viata mai ,,dificila”.
Intelegerea emotiilor
A fi intelegatori fata de emotiile nostre, sa fim constienti de problemele nerezolvate din trecutul nostru care raman prezente in noi, ne va face sa acceptam mai usor aceste ,,batalii” cu copiii nostri, sa le facem fata cu mai putina suferinta si auto-culpabilizare. Aceasta auto-invinuire poate, din pacate, sa blocheze initierea procesului de reparatie si poate mari distanta dintre parinte si copil.
Continuarea o poti citi AICI.
