Există o teorie greșită: eșecurile construiesc rezistența copilului. Păguboasă teorie… Din eșec în eșec, fără încurajări și suport emoțional, așa se construiește eventual neîncrederea în sine la copii.
Este adevărat că toți învățăm câte o lecție din provocările pe care le întâlnim de-a lungul vieții. Dar când un copil greșește în mod repetat și de fiecare dată primește critici în loc de încurajări că va reuși, lecția pe care și-o însușește este alta. Că nu e bun de nimic. Neîncrederea în sine la copii este poate cel mai mare dușman cu care pleacă la drum. Pentru că se creează un ciclu: neîncredere – eșec – renunțare. Toți părinții vrem să ne protejăm copiii – este o dorință naturală și până la urmă este treaba noastră să facem asta. Dar, totodată, vrem să le dezvoltăm și încrederea în sine. Cum?
În căutarea echilibrului
Copiii au nevoie de sprijin și protecție pe de o parte, dar și de independență pe de altă parte. Este un echilibru care trebuie atent căutat. Nu e un lucru simplu să găsești dreapta măsură pentru fiecare, însă și asta tot treaba noastră de părinți este. Poate îți sunt de ajutor câteva sfaturi.
Oprește controlul excesiv
În sport, antrenorii ajută copiii să-și dezvolte abilitățile, dar jucătorii sunt cei mici. Exact la fel este și în cazul părinților. Ei vor avea grijă să-și îndrume, încurajeze și sprijine copiii, vor face lucruri împreună cu ei și astfel îi vor învăța să-și construiască încrederea. Pentru asta trebuie să ne gestionăm propria anxietate și să ne stăpânim nevoia de a controla totul. Asta nu înseamnă să nu-ți mai pese deloc, să îl abandonezi. Înseamnă să nu intervii dar să fii în permanență în preajma lui, pregătită să îl ajuți, să îl sfătuiești, să îl consolezi și să-l încurajezi. ”Uită-te la tine! Știam că poți face lucrul acesta!” Știi cât contează cuvintele astea?!
Nu face un scop din atingerea perfecțiunii
Rezistă tentației de a face din ce în ce mai dificilă sarcina încredințată copilului. Acest lucru este permis doar dacă rezultatul este vital. Intervenind constant nu faci decât să subminezi încrederea copilului în sine și să-l împiedici să învețe singur din greșeli.
Oferă-i copilului provocări controlabile
Demonstrează-i copilului cum se face un lucru sau sugerează-i strategii pentru a-l face singur, dar să fie pe măsura puterilor lui. Succesele obținute cu ajutorul tău îi vor da încrederea să încerce și alte lucruri noi. Arată-i că ești întotdeauna disponibilă atunci când are nevoie de tine.
Nu-l pregăti pentru eșec!
Oferă-i toate condițiile să reușească să facă un lucru. Există o dilemă: să intervii când vezi că se prefigurează eșecul și să schimbi cursul sau să îl lași să-și învețe lecția? Grea alegere… Dacă intervii, nu își va învăța lecția. Dacă ești lângă el și nu îl ajuți, copilul trage concluzia că nu îl iubești. Totul depinde de modul în care faci aceste lucruri. Ajută-l la fiecare pas dar lasă-l să acționeze și sub propriul imbold. Este iar vorba de măsură, de echilibru.
Neîncrederea în sine la copii
Cel mai bun „medicament” care să prevină „boala” numită neîncredere sunt încurajările. Nu face niciodată economie la ele. Și adulții au nevoie de ele, cu atât mai mult copiii. Încurajează-l tu, învață-l să se încurajeze și singur: „Pot! Trebuie să pot!”. În acest fel va învăța să-și gestioneze și frustrarea. Dacă îl critici pe copil, dacă ridici tonul la el, nu faci decât să-i provoci dezamăgire și să lași neîncrederea în sine să-și facă în sufletul lui, cuib.
Concentrează-te pe efort, nu pe rezultat
Nu a reușit să-și ducă sarcina cu bine la capăt? Nu-i nimic. Poate că data viitoare va reuși. Dar ca să existe o dată viitoare, ca să existe dorința de a mai încerca, de a persevera, copilul are nevoie să fie stimulat. „Văd că ai lucrat foarte mult, chiar te-ai străduit. Bravo ție! Sunt mândră de tine!”.
Nu te teme de sentimentele copilului
Atunci când copilul se confruntă cu frustrare, amintește-ți că empatia este salvatoare în depășirea ei. Nu-i poți interzice să simtă ceea ce simte. Dar poți îndulci totul arătându-i compasiune pentru faptul că trebuie să se confrunte cu această stare. ”Îmi pare rău că este așa de greu pentru tine să faci acest lucru”, „Ai dreptate, este dezamăgitor când nu reușești”, „Știu că nu așa îți doreai să se întâmple”. Odată ce durerea nereușitei va trece, copilul va fi pregătit să mai încerce încă o dată. Mai ales dacă îți exprimi încrederea în reușita lui. Așa se vindecă neîncrederea în sine la copii.
