Pot fi contaminate produsele ecologice prin aplicarea inputurilor cu matrice complexă?

Pot fi contaminate produsele ecologice prin aplicarea inputurilor cu matrice complexă?

Ș.l. dr. Gina SCĂEȚEANU – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București Conf.univ.dr. Roxana Maria MADJAR – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

C.S. dr.ing. Ana Cornelia BUTCARU – Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare – HORTINVEST

În ceea ce privește calitatea produselor ecologice, percepția consumatorilor este că acestea sunt mult mai “sănătoase” pentru că nu ar trebui să conțină contaminanți de vreun fel, părere care rezultă în mod firesc din faptul că prețul acestor produse îl depășește pe al celor obținute în sistem convențional. Un alt motiv este faptul că producătorii trebuie să folosească în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei anumite inputuri, astfel încât contaminarea să fie limitată la minim sau chiar absentă.

Într-adevăr, în literatura de specialitate există studii care confirmă superioritatea produselor obținute în sistem ecologic dovedită prin absența pesticidelor, a nitraților sau a microorganismelor, conținuturi ridicate de vitamina C și compuși bioactivi, dar și gust mai bun, caracteristici care le crește valoarea de piață [1].

Având în vedere că în agricultura ecologică nu este permisă utilizarea îngrășămintelor minerale cu azot iar cele care conțin fosfor, potasiu și alți nutrienți sunt caracterizate de o solubilitate scăzută, aplicarea îngrășămintelor organice aduce pe lângă aportul de elemente nutritive și matrice complexe care trebuie abordate diferit în funcție de compoziție.

Pe lângă complexitatea matricei inputurilor permise în agricultura ecologică, mai cu seamă a celor de proveniență organică (gunoiul de grajd, composturile, deșeurile menajere compostate sau fermentate, guano,  amestec de materii vegetale compostate sau fermentate), mai intervin și alte aspecte legate de calitatea acestora, în speță contaminarea cu metale grele și pesticide. Astfel, unele studii au semnalat pentru compostul din gunoi de păsări cantități ridicate de arsen, crom, cadmiu, nichel [2] în timp ce pentru gunoiul de grajd conținuturile de metale grele raportate în literatură variază în funcție de sursă și se corelează cu conținuturile acestora în hrana animalelor respective [3,4]. De asemenea, studii recente au indicat prezența pesticidelor organoclorurate în gunoiul de grajd de diferite proveniențe [5].

Folosirea acestor inputuri este permisă în agricultura ecologică dar în acest caz, contrar așteptărilor consumatorilor, nu este garantat că produsele ecologice nu vor conține contaminanți. Deși legislația în vigoare (Regulament (CE) nr. 889/2008) cuprinde îngrășămintele și amendamentele pentru sol autorizate a fi folosite ca inputuri în agricultura ecologică, în momentul de față în țara noastră nu există metode de lucru standardizate pentru analiza acestora, cu excepția acelor inputuri ce se regăsesc și în Regulamentul (CE) nr. 2003/2003.

Complexitatea matricelor inputurilor dar și prezența contaminanților uneori în concentrații scăzute, impune adoptarea unor protocoale de lucru bine puse la punct, adaptate fiecărei matrice în parte, astfel încât să fie evitată contaminarea.

Proiectul ADER 1.4.4 / 19.09.2019 – Identificarea, evaluarea, testarea, dezvoltarea și validarea metodelor de analiză a nutrienților și contaminanților din inputurile utilizabile în agricultura ecologică care se desfășoară în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București își propune spre rezolvare situația actuală privind lipsa unei metodologii de identificare, evaluare, testare, dezvoltare și validare de metode de analiză a nutrienților și contaminanților din inputurile utilizabile în agricultura ecologică prin implementarea unor metode de detecție sensibile, bazate pe tehnici de ultimă generație, comparabile cu cele din laboratoarele de referință europene.

Referințe bibliografice

1. Niggli U., Slabe A., Schmid O., Halberg N., Schlüter M., 2008. Vision for an organic food and farming research agenda to 2025.
2. Li H., Wu W., Min X., Zhan W., Fang T., Dong X., Shi Y., 2021. Immobilization and assessment of heavy metals in chicken manure compost amended with rice straw-derived biochar. Environmental Pollutants and Bioavailability, 33(1), 1-10, doi:10.1080/26395940.2021.1885311
3. Nicholson F.A., Chambers B.J., Williams J.R., Unwin R.J., 1999. Heavy metal contents of livestock feeds and animal manures in England and Wales. Bioresource Technology, 70, 23-31.
4. Adesoye A.M., Adekola F.A., Olukomaiya K.O., Olukomaiya O.O., Iwuchukwu P.O., 2014. Evaluation of physical properties and heavy metal composition of manure of some domestic animals. International Journal of Innovation and Scientific Research, 9(2), 293-296.
5. Zhao L., Dong Y.-H., Wang H., 2013. Residues of organochlorine pesticides and polycyclic artomatic hydrocarbons in farm-raised livestock feeds and manures in Jiangsu, China. Science of the Total Environment, 450-451, 348-355.